Pe domnul din imagine nu-l cunosc. Fetița mi-a astras atenția asupra lui, în gara Burdujeni: „Uiti tati ci neni frumos”! Îi plăceau hainele lui. Stând la câțiva pași de dânsul, a ajuns să ne placă și sufletul lui: simplu, cumpătat, curat și îngrijit. Întocmai ca hainele pe care le purta. Vorbea la telefon. Nu cred că-și dădea seama că îl auzea toată lumea. Probabil cu soția: „-Ai putut să grijești de casă? Api îi bine. Da’ vezi să nu te sforțezi, că vin eu în seara asta și gătesc treaba….da…Am fost la Sfânt (probabil Sfântul Ioan de la Suceava n.r.) și m-am rugat. Am dat și acatist. Sigur se face bine!De câte ori ne-a dezămăgit Dumnezeu pe noi? În El e toată nădejdea!”
Cam asta e credința! Simplă și atotcuprinzătoare. Îi lași lui Dumnezeu grijile tale și își vezi de viață. „Grijești” de casă, de soție, de tot ce-i în puterea ta. Că sigur Cel de sus n-o să-ți mulgă vaca și nici n-o să-ți pună în pământ. Asta ține de tine. El, cel mult, îți dă putere și gândul cel bun să faci astea. Dar când vine vorba de sănătatea celor dragi, sau vătămări ale sufletului, sigur poate face mai mult decât tine. Asta stă în puterea Lui. Tu poți ajuta în schimb cu rugăciunea. Atât pe pământ, cât și în cer, fiecare trebuie să lucrăm după puterile noastre. Nimic în plus, nimic în minus și niciodată crezându-ne mai mult decât suntem.
de Dragoș Huțuleac
Jurnal de Bucovina 