Anul acesta sta sub semnul conflictelor,a dezastrelor naturale și a bolilor. Drept dovadă, urmează încă două rânduri de alegeri. O să fie magnific!
Am ajuns să ne urâm peste măsură din motive politice. Toate taberele s-au radicalizat în ultimii ani din cale afară. S-a renunțat la argumente ca la un apendice intrat în putrefacție și s-a trecut la un discurs bazat doar pe jigniri și neadevăruri sau adevăruri spuse numai pe jumătate. Nimeni nu își mai asumă nimic și toți dau vina pe ceilalți pentru necazurile țării. Traversăm o perioadă în care frații ajung să se urască între ei, ca să nu mai zicem de prăpastia extraordinară care a apărut între tineri și bătrâni, sau între cei angajați la privat și cei din sistemul public. Toată România pare așezată pe un butoi de pulbere care stă să explodeze din clipă în clipă. Din acest punct de vedere, am apucat-o cu toții într-o direcție greșită care va avea în cele din urmă un deznodământ pe care nu-l simt ca fiind plăcut. Probabil acel moment zero va fi prețul pe care trebuie să-l plătim ca să o luam de la capat, cu mai multă maturitate decât am facut-o în alt moment zero al istoriei noastre, anume Revoluția din 1989. Să sperăm că prețul respectiv nu va plătit fi tot cu sângele românilor nevinovați. Ar fi prea mult, într-un interval de timp prea scurt.
Am uitat prea ușor că în primul rând suntem oameni și mai apoi simpatizanți/militanți/ activiști politici. Din acest motiv am încurcat inclusiv prioritățile și în loc să discutăm de ceea ce ne poate uni ca oameni, discutăm doar despre ce ne dezbină din punct de vedere al opțiunilor politice. În loc să găsim puncte comune de la care să pornim o discuție pe marginea unor probleme care ne presează pe toți, găsim doar noduri în papură de la care pornim numai certuri. Și deseori sunt certuri atât de absurde încât Eugene Ionesco dacă ar mai trăi, s-ar pitula într-un colț și și-ar lua notițe pentru piesele lui de teatru. De pe urma lor, a certurilor menționate, ar realiza niște opere în care ar atinge absurdul absolut.
Nu știu cum se face, dar în politica actuală, diplomația a fost pusă la colț, pedepsită probabil pentru faptul că aducea un strop de echilibru și bunăcuviință în relațiile cu ceilalți. Lumea actuală nu are nevoie de normalitatea stipulată de un act diplomatic. Ei îi trebuie circ și pâine. Nimic mai mult decât în urmă cu 2000 de ani. Asta demonstrează că efectiv nu am evoluat cu nimic iar acest lucru mă întristează peste măsură. Faptul că după atâția ani am ajuns să ne privim cu dispreț unii pe alții din cauza opțiunilor politice, fără a fi în stare să construim un discurs argumentat vis-a-vis de existența acestui dispreț, ne arată că undeva, de-a lungul timpului, s-a greșit extraordinar de mult. Păcat! Păcat că pierdem timp din timpul nostru și așa scurt pe pământ dezbinându-ne, când am putea câștiga ceva vreme lucrând împreună. Cred că în frăsuiala asta generalizată, am uitat cu toții de crezul înaintașilor noștri care au înțeles, pentru o scurtă vreme, că în unire stă puterea.
de Dragos Hutuleac
Jurnal de Bucovina 