Frumoasă Bucovină (de Vîrvarii Gheorghiță)

Păduri de fagi,
Ce ți-au dat ție nume,
Fînețe largi,
Ce urcă pînă pe culme,
Cu oameni dragi,
Ce ți-au dus faima în lume,
Cu munții tăi,
Cu dealuri si cu văi,
Izvor cu apă lină,
Frumoasă Bucovină.

Pămînt de istorie încărcat,
‘Țara de sus’ numit,
Sute de ani înstrăinat,
Dar tu ai revenit,
Copii tai neîncetat
Pe tine te-au iubit.
Ei te iubesc, tu îi iubești
Chiar dacă ruptă în două ești,
Amarnic inima-ți suspină,
Frumoasă Bucovină.

La mănăstiri, clopote bat
În zi de sărbătoare,
Vestind tezaurul bogat,
Ce Bucovina îl are,
Tradiția ce am păstrat
În suflet fiecare.
Cîntată ești în melodii
Și scrisă ești în poezii,
Ești fascinantă și divină,
Frumoasă Bucovină.

Ești ca-n poveste,
Minunată,
Natura-ți este,
Fermecată,
Nu vestejește
Niciodată.
Ești cîntec de privighetori,
Tu Bucovină, plai cu flori,
Adie vîntul și te alină,
Frumoasă Bucovină.

Frumoasă ești din totdeauna
Și ai să fii mereu,
De vine ploaia sau furtuna,
De-ți este drumul greu,
Tu ți-ai purtat cu drag cununa,
Dată de Dumnezeu.
Și dacă am uitat cumva,
Să povestesc despre ceva,
Tu iartă-mă de această vină,
Frumoasă Bucovină.

(de Vîrvarii Gheorghiță)