Bucovina înseamnă mereu „acasă”!

Bucovina s-a imbracat în straie de Toamnă. Straie frumoase și îngrijite, de gospodină care știe să-și deriticească gospodăria. Nu o sperie frigul care va veni. E obișnuită cu el si are hainele potrivite și pentru dânsul. Cel puțin la fel de frumoase ca acestea de toamnă. Că doar ea,  Bucovina are straiele potrivite pentru toate anotimpurile. De asta mereu e arătoasă și îngrijită. Trebuie să demonstreze că-i vrednică, răzbătătoare, demnă și fără frică. Și face asta de secole, fără să obosească, fără să se plângă, fără să judece pe alții. Ea are viața ei, și copii ei, și strămoșii ei, și poveștile ei, și visurile ei, și credința ei, și istoria ei, și speranțele ei. Pentru toate acestea trebuie să răzbată, să stea mereu cu fruntea sus, să nu se lasă învinsă de greutăți. Că și greutățile astea se țin lanț numai dacă te lași călcat de ele în picioare. Dacă le pui piciorul în prag, se termină și cu ele. A învățat asta de tânără. Iar acuma, în puterea vieții, prea puține lucruri o impresionează sau o moleșesc. Știe cum să le abordeze pe toate ca să fie bine pentru toți. Că nu e vorba numai de ea, atunci când vine greu.Ci și de copiii ei. Or când vine vorba de copii, orice mamă găsește în ea puterea de a-i apărara de orice rău, oricât ar fi de mare, fie că-i inamic văzut sau nevăzut. Că așa a fost și cu epidemia din primăvara asta. A lovit-o pe neașteptate. A fost pusă în genunchi, dar s-a ridicat. Nu putea să stea așa la nesfârșit. Avea prea multe în grijă și nu putea dezamăgi pe nimeni. Din pământ, îi cereau socoteală strămoșii. De pe pământ, copiii. Din cer, Dumnezeu! Nu putea să-i ignore. Ar fi fost un păcat greu ca un blestem.

Bucovina e mai mult decât o mamă. E și bunică, străbunică, soție, prietenă, soră. Pentru fiecare om de pe cuprinsul ei înseamnă ceva din toate cele anumerate. E starea de bine a celor întristati, speranța celor cuprinși de diperare și casă pentru cei care rătăcesc prin viață. Dar cel mai important: este o rădăcină adânc înfiptă în sufletele noastre, o rădăcină care nu ne lasă să uităm cine suntem, de unde venim și către ce ne îndreptăm. E garanția că furtunile vieții nu o să ne doboare și nici n-o să ne poarte de nebuni prin rătăciri. Pentru cei care s-au născut aici, e certitudinea că Raiul a rămas mereu pe pâmânt și că numele lui este „acasă”.

(de Andreea Huțuleac)