Casian Balabasciuc: „Voi susține mereu conservarea tradițiilor și obiceiurilor moștenite de la generațiile trecute, pentru că am mare încredere în experiența de viață a înaintașilor noștri”

Sunt sigur că, după citirea acestui text, vor izbucni voci nemulțumite, nervoase, revoltate cerând trezirea la realitățile prezentului, abandonarea mentalităților învechite, total depășite în epoca în care trăim, adaptarea la nou. Am fost și voi rămâne adeptul căii de mijloc, dar voi susține mereu conservarea tradițiilor și obiceiurilor moștenite de la generațiile trecute, pentru că am mare încredere în experiența de viață a înaintașilor noștri.

Lumea o ia binișor razna în ritmul tehnologiilor moderne și nu pentru că aș fi împotriva descoperirilor științifice spun acest lucru, ci pentru că se vede de departe nerăbdarea cu care se dărâmă tot ce este învechit pentru a fi înlocuit cu tot ce este mai modern, doar și numai de dragul câștigului facil, imediat și total.

Societatea contemporană își vinde cu ușurință valorile care i-au stat la temelie, pentru principii noi, zise democratice, care încă de a doua zi se dovedesc inadecvate sau chiar nocive. Consider că există și repere nevandabile, chiar dacă unii vor neapărat să demonstreze că le pot cumpăra, fiindcă toate cele trebuie să aibă un preț.

Concret, demnitatea, bunul simț, onoarea, prietenia, ca și natura, sănătatea, apa, pot fi exemple de bunuri pe care o societate normală și bine educată nu le-ar pune vreodată pe tarabă. Dacă printr-un accident nefericit s-ar întâmpla altfel, atunci acea societate este ori bolnavă, ori sălbăticită. Ajunsă în această situație, șansa de a se reabilita este cumplit de mică, totul degenerând din aproape în aproape cu o viteză de neimaginat către un haos social înspăimântător.

Celor care văd progres în fiecare descoperire științifică vreau să le comunic că eu unul , între plugul de lemn și legumele îmbibate cu fel de fel de compuși chimici artificiali sau carnea saturată cu hormoni de creștere , îl prefer pe cel dintâi.

Undeva, pe acest front nedeclarat, se află și așa numita fermă de subzistență, acea mică întreprindere familială în care omul de la țară încă își mai produce strictul necesar pentru hrană. Combătută cu vehemență, ironizată și luată în derizoriu, ferma de subzistență s-a dovedit suficient de robustă să țină piept asaltului marilor producători agricoli deținători de tehnologii ultramoderne. Mica fermă s-a bazat pe munca dârză a proprietarului, pe tradiții și pe tenacitate, oferind pe lângă mica, dar sănătoasa producție proprie și stabilitate emoțională, un rost omului care din păcate devine din ce în ce mai frecvent victimă noilor mentalități.

Între efort și confort se duce o luptă acerbă, care poate că multora dintre noi le scapă, din diferite motive. Ca și bătălia dintre tentativa omului de a fi părtaș cu natura sau de a o concura cu orice preț, pentru a-și satisface orgolii inutile convertite în iluzorie monedă. Nu tot ce ne-au lăsat înaintașii merită înlocuit. Sunt țări în care popoarele au înțeles la timp acest adevăr. Ca dovadă, micile gospodării sunt încurajate, sprijinite și chiar căutate pentru produsele lor. Până la urmă nu tot bătrânii noștri ziceau că omul sfințește locul?

Autor: Casian Balabasciuc

Casian Balabasciuc (foto:discoverbucovina.info)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s