14.10.2017- o zi obișnuită…totul bine și frumos…până când vine seara…imi suna telefonul… „,Alo, da”.Narcis , a murit domnul profesor de religie”…pur si simplu lacrimile au inceput sa curga pe obrajii mei precum apa din streșină.. nu puteam accepta ca cel mai drag om sufletului nostru a plecat la ceruri.. Nu puteam face legatura nici cu ultima ora de religie (care a fost total diferita) cu tot ceea ce s.a intamplat…
Dumnealui simtea ca ceva i se va intampla…cu zambetul pe buze, cu caldura lui sufleteasca s.a uitat la noi si ne.a zis „Copilasi, ne vedem ora viitoare daca vrea Domnul.” Toti ne intrebam ce s.a intamplat cu domn profesor, deoarece niciodata nu a mai zis vorba asta..Imi amintesc si a doua zi la scoala…in locul sau pe holul scolii, ne asteptau niste lumanari si o poza pusa pe o masa plina cu mesaje indurerate…
Stateam si ma uitam la usa gradinitei si imi aminteam cand eram mic, si ma ajuta sa deschid usa ca nu puteam.. Un om deosebit cu adevarat. Insa, chiar daca a trecut 3 ani de cand dumnealui nu mai este acum printre noi, nu l-am uitat.. nu este langa noi fizic, dar este in sufletul nostru. Si cateodata stau si ma gandesc ca Dumnezeu va luat acolo sus pentru ca erati un om cu sufletul prea bun pentru lumea aceasta.. Va luat acolo sus, langa el…dar nu s-a gandit ca va lasa atata lume cu sufletul distrus. Dumnezeu sa va aiba in grija acolo sus si odihna veșnică, drag profesor!
autor: Scurtu Narcis Alexandru
Jurnal de Bucovina 