Mărturia unui fiu duhovnicesc a Preasfințitului Pimen, la 6 luni de la moartea sa.

O emotionata marturisire a ajus pe adresa electronica a redactiei noastre, scrisa de Alexandru Scurtu din Mihaiesti, comuna Horodniceni. Acesta povesteste despre cum s-a legat sufleteste de Inalt Preasfinti Sa si ce a insemnat pentru dansul realatia duhovniceasca avuta cu acesta.

„Totul a început într-o zi de toamnă târzie când am făcut rost de numărul IPS Sale. La început mi-a fost rușine să îl sun și să vorbesc cu el la telefon. Așa că i-am dat mesaj spunandu-i că am nevoie de niste sfaturi. Nu mi-a răspuns imediat, dar după vreo 3 zile m-a sunat de două ori și de data asta nu am avut curajul să-i răspund. Până când într-o zi mi-am făcut curaj și l-am sunat personal. Când mi-a răspuns, l-am salutat respectuos: ,,Sărut mâna Înalt Preasfintite Părinte” și mi-a spus ,,Să crești mare puișor” și m-a întrebat cum mă cheamă, câți ani am, de unde sunt, și de unde am făcut rost de numărul IPS Sale. I-am oferit toate răspunsurile, apoi am început să-i spun tot ceea ce aveam pe suflet și mă durea.

M-a ascultat, fară să mă întrerupă, că un adevărat tata. Apoi a început să mă întrebe ce vreau să fac cu viitorul meu și i-am spus că vreau să urmez teologia. M-a felicitat și mi-a spus că orice se vă întâmpla să nu mă abat de la drumul meu .

Așa am început să discutîm aproape zilnic. De cate ori îmi simțeam sufletul greu, îl sunam. Mi-a spus că vă avea grija de mine că și cum aș fi copilul lui și chiar așa s-a comportat până în ultima clipa: că un adevărat Părinte!

Dar iată că pe 20 aprilie după ce m-am întors de la biserica, am primit un telefon de la un preot apropiat care mi-a spus că IPS Pimen este infectat cu Covid și urmează să fie transferat în București cu un elicopter Smurd. Pur și simplu lacrimile au început să curgă pe obrajii mei precum apa din streșînă. Nu puteam accepta că cel mai drag om sufletului meu se afla pe patul de spital. A fost greu. Zilele au trecut…

În seara de marți, 19 mai, la rugăciunile mele personale de la ora 23:00 l-am pomenit la vii, iar la rugăciunile de la 01:00 am primit un telefon:

-Alo!

– Da!

– Alexandru, a murit Înalt Preasfințitul Părinte Arhiepiscop Pimen.

Lacrimile au început să curgă șiroaie peste obrazul meu. A fost un om cu adevărat deosebit. Însă, chiar daca a trecut 6 luni de când dumnealui nu mai este acum printre noi, nu l-am uitat.. Poate nu este lângă noi fizic, dar este în sufletul nostru. Și câteodată stau și mă gândesc că Dumnezeu l-a luat acolo sus pentru că era un om cu sufletul prea bun pentru lumea aceasta…”

(Scurtu Narcis Alexandru)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s