Bunicii Diasporei (de Bogdan Crontz)

Îi vezi prin avioane, speriați și cuminți, strângând în palme câte o cărticică de rugăciuni.

Încercând să țină pasul grăbit al celorlalți pasageri, pentru a găsi ieșirea din aeroport, unde îi așteaptă copiii.

Puțin impresionați de clădirile uriașe, metrouri și autobuze cu etaj, dar sorbindu-și din ochi nepoțeii care le vorbesc în limbi necunoscute.Scoțând din buzunare ascunse câte o ciocolățică Poiana, cumpărată din puținul de acasă, și împărțind-o celor mici pe ascuns, „să nu ne vadă mă’ta!”, înainte de culcare.

Citind povești învechite, cu prinți și prințese, cu zmei și cai năzdrăvani, ce nu mai impresionează pe nimeni.

Jucându-se în parc cu copiii și privind cu coada ochiului la oamenii de altă culoare.

Suflând în lumânările din tort, râzând și plângând că-s din nou alături de copii și nepoți.

Luându-și la revedere, pupându-i apăsat pe obraji pe cei mici, spunându-le să fie cuminți și să învețe bine la școală, că o să le trimită bunica ceva bun.

Urcându-se în avioane, speriați și cuminți, strângând în palme o cărticică de rugăciuni.

Mergând îngândurați spre ieșirea din aeroport, unde nu îi mai așteaptă nimeni.

Sursa: pagina facebook Bogdan Crontz

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s