„Asta înseamnă recunoștință: ca în orice situație te-ai afla, oricât de grea, să înveți să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru ce ai, să nu te mâniezi, și să nu te înveninezi și să apelezi la răzbunare, care știți dumneavoastră a cui armă este.
Hristos întâlnește în Galileea zece leproși care strigau după El, care-i cereau ajutorul, vindecarea. Îi vindecă și apoi le spune să meargă să se arate preoților (doctorii din vremea aceea). Din cei zece, însă, doar unul se întoarce să-i mulțumească pentru tămăduire. Și acesta nu era iudeu, era Samarinean. Nu era din poporul ales, nu era confrate cu Hristos.
Evanghelia aceasta ne vorbește despre recunoștință. Știți când suntem noi recunoscători față de Dumnezeu? Când vedem moartea cu ochii. Până atunci, din păcate, suntem preocupați cu lucruri mărunte, cu cârcoteli.
Chiar la începutul acestui nou an, m-a sunat mama într-o seara și mi-a spus să merg acasă că tatăl meu se prăpădește. Era bolnav, zăcea la pat de o vreme. A dat Domnul să-l prind în viață, conștient, să-i fiu alături. Nu prea mai vorbea, însă îl înțelegeam din semne. L-am întrebat cum îi este sufletul, dacă îl apasă ceva, dacă îl doare. Mi-a spus că nu. Avea o liniște pe chip. Și-a dorit să se împartăsească. L-am împărtășit, apoi l-am intrebat dacă își mai dorește ceva. Știți ce și-a mai dorit? Doar o gură de vin. Atât! Apoi s-au uitat la mine, a respirat adânc de trei ori și a plecat la Domnul.
Vedeți dumneavoastră cât de puțin își mai dorește omul în ceasul morții și cum alegem noi să ne petrecem cea mai mare parte din viață: în orgolii, în frustrării, în nemulțumiri și în nimicuri?! Ambiția cea rea a omului este teribilă. Omul este un vânător. Vânează tot în jur. Reușitele, păcatele și greșelile celorlalți. Cu asta își irosește omul viața, în asta alege să pună toată energia și tensiunea zilelor sale, pentru ca în ceasul morții să mai aibă nevoie doar de o lingură cu vin…
Trăiți, oameni dragi, recunoscători și mulțumitori față de Dumnezeu! Nu așteptați ceasul cel de pe urmă, nu așteptați să vedeți moartea cu ochii. Bucurați-vă de fiecare zi, bucurați-vă de cerul frumos de deasupra noastră, de lumea pe care Domnul ne-a dat-o, de ploaie, de soare, de ninsoare.
Mi-aduc aminte de o pildă din Pateric. Un tânăr ucenic se afla sub îndrumarea unui duhovnic ce purta în el patima beției și, nu de putine ori, când se îmbăta, își batea ucenicul. Frații din Mânăstire văzând acestea l-au sfătuit să-l părăsească, să caute alt duhovnic, însă tânărul le-a spus că rămâne lângă el, convins fiind că acolo va afla calea spre mântuire, că ascultarea de Bătrân îl va mântui. Într-o zi, însă, duhovnicul, beat fiind, l-a bătut pe acesta până l-a lăsat fără suflare. Când s-a trezit a doua zi și frații i-au povestit nenorocirea, Bătrânul s-a dus lângă trupul ucenicului și i-a spus să se ridice. Acesta s-a ridicat, iar Bătrânul s-a cutremurat în sufletul lui atât de puternic încât s-a pocăit pe loc și n-a mai băut.
Asta înseamnă recunoștință: ca în orice situație te-ai afla, oricât de grea, să înveți să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru ce ai, să nu te mâniezi, și să nu te înveninezi și să apelezi la răzbunare, care știți dumneavoastră a cui armă este. Avem în noi puterea de a ierta orice , oricui, oameni dragi. Înțelegeți și căutați puterea aceasta în dumneavoastră atunci când lucrurile vi se par greu de purtat, greu de înțeles.
Avem puterea de a purta și omul drept, și pe cel păcătos, și de a ține în spate o întreagă lume. Cum? „Mulțumescu-ți, Doamne pentru că-mi arați iubirea Ta în fiecare zi!”. Știți care este noima acestui tip de viețuire? Astfel veți putea trăi netulburați. Veți avea pace în inimă, veți avea bucurie, veți avea recunoștință și nimeni nu vi le va putea lua. Pe lângă recunoștință, în această Evanghelie se mai află un lucru tare potrivit acestor vremuri.
Astăzi, în această Evanghelie, vedem cum Hristos respectă un act medical. Îi tratează pe leproși, iar apoi îi trimite la preoți, să constate vindecarea. Pe vremea aceea, preotul era și medic și, după ce constata vindecarea, dădea certificat medical unui lepros, pentru a se putea întoarce în comunitate. Hristos respectă și recunoaște un act medical: „Mergeți la preoți, la medicii vremii!”. Doctorii, deci, au blagoslovenia lui Dumnezeu pentru a-și face treaba, pentru a face bine.
Luați cu discernământ și înțelepciune toate aceste lucrări. Nu vă smintiți, nu vă tulburați, ci străduiți-vă să păstrați pacea în inima dumneavoastră. Respectați, fiți decenți, dialogați, nu dați cu bice, nu ucideți oameni cu vorbe, atunci când nu sunteți de acord cu o opinie. Arătați că sunteți purtători ai mesajului lui Hristos, acela al iubirii.
Domnul să ne binecuvânteze și să ne lumineze! Să trăim cu bucurie și cu mulțumire înaintea lui Dumnezeu, până vom ajunge în ceasul cel din urmă, acolo unde toate lucrurile acestea, toate tulburările vieții nu vor mai conta, decât în măsura în care omul ambițios, orgolios dorește să le poarte în sufletul său în veșnicie, trăind astfel o stare de iad.”
Sursa: doxologia.ro
Jurnal de Bucovina 