Casian Balabasciuc: „Totul e spre binele comun, spre bunăstarea omului. A omului singur. ”

Să ne mândrim! Am devenit oameni moderni şi ne-am debarasat de vechi şi perimate obiceiuri. Ne-am schimbat, judecăm altfel, dorim altceva şi credem mai puţin. Am învăţat să zâmbim mereu, destinşi, de cele mai multe ori fals. Evităm să ne privim drept şi sincer în ochi, ceea ce era total incomod şi greu de suportat.

Ne putem face sute, mii de prieteni graţie reţelelor de socializare şi povestim cu ei chiar dacă nu i-am cunoscut niciodată. Nu ne pasă ce fac vecinii, pentru că nu mai ieşim seara sau duminică la gard să vedem cine mai trece pe drum. De fapt nici gard nu mai avem, pentru că pământul l-am vândut celor care au răbdare şi timp să-l lucreze. Ce să faci cu pământul într-o epocă modernă în care găseşti totul de-a gata la supermarket? E absurd să mai umblăm cu sacul de boabe la moară sau cu carul plin de cartofi tras de o mârţoagă.

Avem maşini, tractoare, utilaje, deşi nici astea nu ne folosesc pentru că dacă produci trebuie să şi vinzi. Noi unde să vindem, că nimeni nu cumpără. E mai rentabil să lucrezi în străinătate la unul, la altul, cu ziua, cu sezonul, iar apoi să cumpărăm din standuri. Să vândă ei, să producă ei, dacă le prieşte. Nu avem timp de pierdut cu agricultura. Vine o viitură, cade o grindină, s-a zis cu ce ai muncit, e riscant. Păi, la recoltă, nu te ajută nimeni, că toţi sunt la muncă. Era cândva claca şi se ajutau oamenii. Dar nu mai suntem în evul mediu, ca să punem mână de la mână. Nici nu mai ştiu dacă mai e legală, că e nevoie de contrat de angajare pentru fiecare clăcaş. Mai bine faci singur tot ce îţi stă în putere decât să te pui rău cu legea. Şi aşa trebuie să fii atent la ce ai voie să faci şi ce nu. Să ai aprobările necesare, autorizaţiile de cuviinţă, permisele în regulă.

Suntem moderni, nu mai lucrăm după ureche, totul este supus regulilor, ca să fie în regulă. Nu poţi fi neregulat în ziua de azi. Mai erau şezătorile, nişte adunături de babe care lucrau te miri ce şi în timp ce lucrau scorneau câte şi mai câte, să treacă timpul mai uşor. Azi nu mai e de actualitate. Avem televizoare pe care dacă le deschidem stăm în camerele noastre şi nu mai lucrează nimeni, că ce scornesc ăia, nici nu-ţi poţi închipui. Suntem oameni evoluaţi în trăire, în gândire. Îi trimitem pe unii să gândească pentru noi în parlament, că aşa e democratic. Ne spunem păsurile prin gura partidelor care ne reprezintă, nu ca strămoşii care ţineau sfatul bătrânilor până să hotărască ceva. Nu poţi compara un moşneag cu un partid, e aberant! Totul e spre binele comun, spre bunăstarea omului. A omului singur. 

Autor: Casian Balabasciuc