Chiar și un strănut este suficient

Avem muci, dar avem și miros…Strănutăm de ne ia Gaia, dar avem gust. O ce veste minunată! Și eu și Miruna avem o gripa neaoșă, românească, care nu ne dă voie să respirăm, cu temperatură grozavă, cu moleșeală, cu tot ce vine la pachet cu noțiunea de gripă. Asta dacă vă mai amintiți de ea. Că anul acesta lumea știe numai de Covid.

Ne-a luat deodată. În timp ce conduceam mașina, m-a luat brusc cu sfârșeală. Să nu pot conduce, nu altceva. Miruna din spate, „Tati, ched că am lăcit, că culg mucuții” asta după ce cu 5 minute înainte n-avea nimic. Am mers așa până acasă, la Botești, unde am am ajuns amândoi la concluzia că ne băgăm picioarele, respectiv piciorușele în ea stare nasoală și mai bine ne dăm cu sania prin grădină decât să ne lăsăm copleșiti. Așa am făcut. Ne-a sărit răul. Ce folos că peste noapte, iarăși a apărut. Dar măcar n-avem sfârșeala aia care ne-a cuprins inițial de ne venea numai să dormin. Îndată ieșim iarăși la sanie si până diseară trebuie să învingem pârdalnica asta de boală. Că dacă o lași să te cuprindă în mrejele ei, zaci de crezi că te ia Michiduță. Dar dacă-i dai peste bot cu hotărâre și voie bună, se duce…la altul cred, sau la alta, ca să-și încerce norocul.

Până să am copil, nu credeam în cele scrise mai sus. Că atitudinea poate face bine în fața unei boli. Credeam că singura soluție o găsesc în pastile. Acum am convingerea că soluția o găsesc mai degrabă în capul meu, decât în pastile. Iau și-i dau și Mirunei medicamente, dar le consumăm mai mult în completarea atitudinii pozitive pe care o avem în fața bolii. Și da, ajută și ele. Grăbesc procesul de vindecare. Dar dacă ne-am rezuma numai la ele, ar dura mult mai mult să ne facem bine. Așa, niciodată de când s-a născut Miruna, n-a fost bolnavă mai mult de 3 zile. Nici eu…

Puterea atitudinii in fața bolii am văzut-o prima oară când cea mică s-a îmbolnăvit. Am observat că m-ai mult se speria de atitudinea noastră de părinți „spărieți de bombe”, decât de boală și asta îi făcea și mai rău. Când am început din nou să ne jucăm cu ea, să o facem să râdă, imediat boala a dat înapoi. Copilul a început să se simtă mai bine. Și de atunci, numai așa facem. Cum se îmbolnăvește, cum începem să ne jucăm, să râdem, să avem cât mai multe activități care să-i ia gândul de la boală.

Cât despre noi, părinții….Noi nu ne permitem luxul de a boli cât timp avem copii mici. Oricât ne-am simți de rău, trebuie să ne ridicăm și să avem grijă de dânșii. Totuși, ca să nu se ajungă la boală recomand cu căldură ca părinții să se joace cât mai mult unul cu altul imediat ce au un simptom de de gripă sau răceală. Chiar și un strănut este suficient….

de Dragos Hutuleac

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s