Luminița Aldea: „Cea mai mare dramă a societății contemporane este că ne-au dispărut modelele și valorile și ne uităm doar la cel ce țipă mai tare”

Acum știu că…viața noastră nu se va mai întoarce înapoi. Nu va mai veni viața și timpul în care aveam de toate, dar ne plângeam prea mult și mulțumeam prea puțin. Vom merge mai departe așa cum a mers omenirea mereu după războaie, molime, foamete, dar nu a mai fost niciodată cea dinainte. Vom trece prin focul generației noastre și vom merge mai departe mai bogați sau mai săraci – fiecare după cât a putut învăța – cu o pandemie. Am crezut că vom fi mai buni, dar m-am înșelat. Pandemia a scos tot ce era mai rău în noi. Spune unul că nu se vaccinează; e liber să hotărască asta; și se repede gloata pe el și îl face ferfeniță. Altul spune că se vaccinează și imediat e făcut tot ferfenițe de altă gloată. Fiecare tabără strigă celeilalte: Proștii! în timp ce fiecare se crede atoateștiutoare. Ce doctori!? Ce specialiști!? Ce profesori!? Toți știu mai bine cum stă treaba și cu a te vaccina și cu a nu te vaccina. Rar, rar de tot, găsești câte unul – precizez că printre ei mă număr și eu – care spune sincer, cu sfială și rușinându-se de deștepții din jur ce știu totul: Nu știu! Trebuie să citesc! Trebuie să mă documentez! Trebuie să ascult ce spun alții mai deștepți ca mine. Nu știu destulă biologie ca să îmi dau cu părerea despre ARN și ADN. Nu pot susține sus și tare că vaccinul îmi modifică ADN-ul, dar pot citi ce spun alții mai deștepți și mai bine pregătiți ca mine în domeniu și apoi să iau o decizie. Despre teoria cu vaccinul „pecetea satanei” nu vreau să discut. Eu cu fanaticii religioși refuz dialogul, indiferent ce etichetă îmi pun și le dau dreptate totală – Au dreptate! Știu adevărul! Știu totul! Au stat ei de vorbă cu Dumnezeu! – doar pe mine să mă lase în pace în neștiința mea…

Mi s-a întâmplat, când cineva critica toate măsurile luate în pandemie să spun: Dacă te pricepi așa de bine, dacă ești sigur că tu ai dreptate și știi ce trebuie făcut, du-te și condu tu! Și să nu fie morți! Și să nu fie internați oameni la terapie intensivă! Și să nu poarte nimeni mască! Și să nu respecte nimeni nicio regulă! Păi nu sunt sigur… Pai nu știu…, mi se răspundea moale și eu încheiam: Nici cei ce conduc nu sunt siguri pe nimic! Nu știu cum este mai bine… Se confruntă cu ceva nemaitrăit.

Dar știu un lucru: dacă mor oameni sunt vinovați. Dacă iau măsuri tot vinovați sunt! Orice ar face sunt vinovați… Și trebuie să conducă așa, căci nava nu se părăsește în furtună…Cea mai mare dramă a societății contemporane este că ne-au dispărut modelele și valorile și ne uităm doar la cel ce țipă mai tare. Adevărul e o șoaptă. Minciuna un urlet de lup. Cine să asculte o șoaptă în corul de urlete de lupi!?

Autor: Luminița Aldea