Dacă în loc să se plângă despre cât de „prost e sistemul” profesorii ar face un mic efort suplimentar la predare…
Dacă în loc să se plângă că nu-s ajutați, directorii ar fi un pic mai gospodari…
Dacă în loc să se revolte la „cât de nepregătiți sunt profesorii și ce teme grele dau odraslei” părinții și-ar pune odraslele cu burta pe carte…
Dacă în loc să creadă când li se spune „v-ați născut, deci meritați totul pe tavă” copiii cu resurse s-ar pune pe învățat…
Dacă în loc să umple buzunarele sindicatelor și oengeurilor de caviar care toacă bani pe hârțoage inutile, politicienii ar aloca bani pentru copiii săraci dar talentați ai României…
Dacă profesorii universitari ar ține sus steagul excelenței în loc să se complacă în a preda aceleași chestii de zeci de ani și, când îi apucă revolta în sufragerie, să ne plictisească publicând interminabile articole despre mediocritatea sistemului pe care ei înșiși îl reproduc…
Dacă organizațiile studențești și ale elevilor s-ar focaliza pe calitate, nu pe gratuități și sindicalism imberb…
Dacă jurnaliștii nu i-ar mai băga în seamă pe toți mucoșii și „experții” care „reformează” înainte de a fi făcut ceva cu propria lor viață…
Well… nu cred că am mai avea nevoie de vreo reformă. Nu sperați, nici în România, nici în Germania și niciunde în lume că „cineva”, mâna invizibilă a „sistemului”, va băga în mintea copilului vostru vreodată ceva. Nu, doar munca asiduă, educația atentă, structurarea inteligentă a gândirii, cultivarea bunului simț și a fizicului sănătos, doar ele îl vor transforma pe copilul vostru de azi în adultul responsabil de mâine.
Cheia succesului e în fiecare dintre noi, mult mai mult decât este în mâna vreunui politician pe care, să recunoaștem, ne e comod să dăm vina pentru propriul eșec.
Da, statul poate și trebuie să facă mai bine, dar nu uitați un lucru: statul nu poate fi mai bun decât calitatea celor pe care voi îi votați. Concluzia… e aceeași de secole: „allons cultiver notre jardin”
Autor: Daniel Funeriu