Puișorul ăsta de dictatură sanitară este o caricatură, nu a rezolvat nimic, doar a generat instabilitate și un morman de noi probleme.

Criza actuală, în România, se apropie periculos de punctul acela de la care devine ireversibilă. Punct după care NU mai există instrumente, constituționale și legale, pentru a o rezolva. Ele fiind capturate de cei aflați acum la putere. Este o situație similară celei din întreaga lume ”democrată”. Și mă tem că nici celelalte state nu mai au mijloace s-o rezolve în cadrul oferit de ”democrație”.

Unii au râs de Ion Iliescu și a lui ”democrație originală”. Formularea, ca unele dintre cele care îi aparțin, în cunoscutul stil eliptic, avea un context bine determinat, și venea după o serie de discuții legate de alegerile pentru tezele noii Constituții, Constituție care se elabora cu sprijin francez. Via Franța a apărut contextul discuției: practic ni se spunea că noi importăm ”democrația reprezentativă” cu criza ei, cu tot. Și atunci s-a pus întrebarea ”cum o dregem”?

Ideea era să construim instituții care să fie cât de cât rezistente la criză, să permită funcționarea sistemului, cu toate problemele generate de criză. Părea că am reușit câte ceva.N-a fost să fie! Cu ajutorul poftei de putere a lui băsescu, al unei Curți Constituționale pe post de slujnică a Iubitului Machitor, și în aplauzele ”societății civile”, care poftea și ea o felie cât mai mare de putere, s-a ales praful de tot.

Democrația reprezentativă este în pragul colapsului, colaps care pândește și statul, în afara căruia democrația reprezentativă nu are sens. Vestea proastă că, în condițiile actuale nici revenirea la totalitarism nu servește la nimic. Puișorul ăsta de dictatură sanitară este o caricatură, nu a rezolvat nimic, doar a generat instabilitate și un morman de noi probleme. Nu mă întrebați cum se va rezolva criza. Chiar nu mă duce mintea.

Autor: Constantin Gheorghe