De aveți răbdare, îndrăzniți a citi!
1 aprilie 2021 Școala, primăria, biserica, părinți, copii și bunici, câțiva invitați, ne-am adunat să comemorăm cei 80 de ani, de la evenimentele ce aveau să fie scrise în cartea de istorie a românilor, numai cu jale și amar.
Într-o zi, pe care Dumnezeu s-a îndurat să ne-o dăruiască frumoasă și călduroasă, primăvara, în sfârșit a venit peste Bucovina.Cu colaci, ștergare și lumânări, cu pomană pentru sufletele martirilor și bravilor bucovineni, care și-au pierdut viețile îmbrățișând cerul la Varnița- Fântâna Albă, creștini buni și patrioți mici și mari, ne – am îndreptat pașii, la Mănăstirea Moldovița.
Pe jos, precum convoiul fraților noștri din nordul Bucovinei, care, 1941,s-au pornit spre România, pentru a trece granița. Maica stareță, cuvioasa Stavrofora Benedicta, gazdă bună și primitoare și mult prea milostivă prietenă a copiilor, ne-a primit, cu bucurie, ca de fiecare dată.
Părintele ieromonah Leontie, maicile, și toată suflarea adunată, am cântat dimpreună Veșnica lor pomenire. Am ridicat colacii, am împărțit ștergarele și am privit lumânările arzând în lumina caldă a primei zile de primăvară. Și – au început copiii a zice: cu cuvinte simple, dar care-ți umezeau ochii pe loc și-ți făceau pielea de găină. Ei, doar au povestit, cu intonație corectă și grai de țărani bucovineni, precum straiele frumoase de pe ei. În timp ce micuții au derulat jalea și durerea de atunci, adulții prezenți au plâns întruna.
Cu numele satelor martire la piept, copiii și toți cei prezenți, am ascultat aceeași lecție tristă, de la profesoara de istorie a școlii, doamna Victoria Macovei. Ne-a prezentat situația nefericită a Bucovinei, în contextul internațional al acelor vremuri, rolul hotărâtor al Bisericii pentru credința ortodoxă, patriotismul fără margini al bucovinenilor, accentuând că pe cât este de frumos acest ținut binecuvântat de Dumnezeu, pe atât de mult a avut de suferit de-a lungul istoriei. Și încă pătimește.Scriitorul huțul, iubitor de tot ce încă mai este curat și bun în lumea aceasta, domnul Casian Balabasciuc, din inimă și cu lacrimi în albastrul ochilor, le-a zis copiilor, că trebuie să cunoască adevărul din cele demult întâmplate, să știe că Bucovina e unul dintre cele mai frumoase ținuturi de pe pământ.
A urmat rândul a doi venerabili bărbați, care-au cunoscut cu adevărat jalea și durerea expresiei de a fi REFUGIAȚI: domnii Orest Huțuleac și Valerian Chodan. Sub soarele primăvăratic și cu Sfințiide-a drepta, sus, pe fresca mănăstirii, plângând ca niște copii, și-au povestit pribegia din pruncie, cu moartea, dezbinarea, fuga și neliniștea pe care-au purtat-o ei, și un neam întreg, într-o durere mută și surdă, visând la neamurile din altă țară și simțindu-se mereu străini, în țara lor. Să vezi un bătrân de 90 de ani, care plânge și face efort să-și ascundă durerea ce-a strâns-o îl el pentru mii de oameni, ce-au răbdat foame, în taigaua înghețată a Siberiei, care au îndurat cele mai cumplite atrocități, care-au murit numai Dumnezeu știe cum prin pustiurile înghețate ale răsăritului, este tare dureros.
În tabloul relatat cu niște copii plângând de foame și frig, într-un vagon, spre Siberia, rugând- o pe mama lor să le dea de mâncare, fără să știe că e moartă, ne-a cuprins pe toți groaza. Și iar bătrânii și-au șters ochii, pe furiș.
A încheiat viceprimarul, domnul Zenoviu Cenușă, cu cuvânt de apreciere pentru desfășurarea tuturor activităților comune între instituțiile locale, din partea domnului Virgil Saghin, primarul comunei Vatra Moldoviței. A subliniat faptul că istoria și credința, de-a lungul vremurilor, au scris și vor scrie întâmplări prin care neamul românesc a învățat să supraviețuiască. A încurajat copiii să – și cunoască rădăcinile, pentru că numai așa, identitatea noastră, ca popor, nu va fi ștearsă niciodată.
Antonia, o fetiță cu glas al îngerilor din slava cerului, a cântat frumos și ne- a încălzit inimile, atât de tulburate, de așa poveste tristă.Ne-am inchinat, ne-am bucurat de întâlnire. Ne-am răspândit pe la casele noastre, mulțumiți că am putut da o bucată de pâine, de sufletele fraților noștri, care n- au cruce la cap și care-au murit înghețați și înfometați, în Siberia și-n alte locuri, cu dorul de Bucovina cea de-acasă.Rămâne să vă întrebăm: oare e dreaptă istoria, pentru toți?Post ușor, spor și ajutor!Vă imbratișăm, de la Vatra Moldoviței!
Autor: Ilaria Pușcă
Jurnal de Bucovina 