Agresivitatea crește pe toată planeta! Iar lumea civilizată bate recordurile. Degeaba avem bani! Iar confortul nu ne folosește. Și nici nu ne diminuează angoasele existențiale!Agresivitatea e specifică oamenilor fricoși!Dacă ai un șef agresiv, e în mod sigur un om fricos! Liderul adevărat poate poate fi ferm în cerințe. Și poate face presiuni pentru respectarea unui grafic. Dar nu e agresiv!
Dacă un șef strigă, urlă, jignește, amenință, este clar un om slab. Un manager depășit de situație! O persoană incapabilă de autocontrol. Care încearcă să controleze măcar alte persoane!Fricosul va deveni agresiv ca să ASCUNDĂ frica sa! Sau poate chiar să o tempereze pe moment! Atacând persoane mai slabe. Sau inferioare ierarhic! Fapt care îi dă un fals sentiment de putere!
Omul puternic nu e agresiv. Deoarece el știe că are putere. Și nu mai are nevoie să demonstreze asta cuiva. Și nici lui însuși!
Agresivitatea e suferință neexprimată!Obișnuit să reprimăm. Să ASCUNDEM suferința. Și să NEGĂM. Adică să MINȚIM că durerea nu există! Și facem asta cu zâmbetul pe buze! Ne autoamăgim că dacă NEGĂM situația, ea se va rezolva de la sine.În realitate, ea se agravează! Tocmai pentru că ai refuzat să lucrezi pe ea. Să o exprimi, să o eliberezi! Și ai încercat să ascunzi gunoiul sub covor. Sperând că el va dispare!Dar gunoiul de sub covor LUCREAZĂ. Fermentează, putrezește și pute! Iar mirosul pestilențial iese mereu la suprafață.
În cazul nostru, ia forma unor IZBUCNIRI. A unor EXPLOZII.Tot ce a fost ascuns, negat, reprimat, lucrează și se amplifică în străfundurile minții noastre. Și tinde să iasă la suprafață cu forța unui vulcan! Sub forma unor IEȘIRI nevrotice.Și atunci apare agresivitatea! Prin PIERDEREA completă a autocontrolului! Și tentativa de a domina prin forță! Sau țipete, urlete și strigăte!E un comportament imatur, specific copiilor mici. Care plâng atunci când suferă. Și își exprimă furia fără a se controla. Tipar păstrat uneori și la vârsta adultă!
Autor: Daniel Mois
Jurnal de Bucovina 