Trăiește ca o pasăre…
Când ți-e de zbor – zboară!
Când ți-e de cântat – cântă!
Când ți-e de iubit – iubește!
Fără așteptări, fără planuri, fără a crede în altul, fără visuri… dar mai ales fără regrete. Fii tu doar cu tine și când zbori, și când cânți, și când iubești. Ar trebui să-ți fie destul. Nu te lega de nimeni și nu crede în nimeni!
Nu iubi ca să fii iubită! Asta poate da suferință… Iubește și atât! Nu cere! Nu pretinde! Nu aștepta! Nu regreta că ai avut încredere, căci nu e vina ta că celălalt nu s-a ridicat la înălțimea încrederii tale. Nu a putut mai mult. Nu e vina lui că tu ai în inimă un ocean ce cântă și el aude doar picăturile.
Când ți-e de plâns – plângi!
Când ți-e de murit din iubire – mori!
Dar fă-o singură. Nu e nimeni vinovat pentru plânsul tău și nici pentru moartea ta din iubire. A fost alegereata să auzi cântecul. Puteai să nu îl auzi. Puteai să treci mai departe nepăsătoare. Poate ai auzit o muzică pecare nimeni nu o cânta…
Iartă-ți dușmanii sau consideră că nu îi ai. Prin comparație cu durerea provocată de cei ce pretind că te iubesc sunt îngeri.
Trăiește ca o pasăre… fără așteptări… fără planuri… fără visuri… Și când vei învăța să trăiești așa, altfel vei înțelege visul, așteptarea, planul… După ce le omorî sau le vei lăsa să moară, începe viața adevărată cu visuri de dincolo de vis, cu așteptări de dincolo de așteptări, cu planuri mai presus de planuri…
Trăiește ca o pasăre… fără… fără… fără…
Jurnal de Bucovina 