Hristos S-a înălțat!
Dacă ar fi să pot da un alt nume praznicului de azi, i-aș șpune Întoarcerea Mântuitorului Iisus în Cerul pe care, de altfel, nu l-a părăsit niciodată. A fost pentru o vreme pământean nepământesc. Destul cât să ne-arate că fiecare dintre noi e chemat a deveni un pământean ceresc. Cum a putut să cânte Veșnicia la Întruparea Sa! Și îngerii I-au urmărit cu privirea Coborârea din Înalt, până când I-au auzit întâiul scâncet de dorul Cerului în ieslea betleemică. Poate că de-atunci se-aude-n răstimpuri zvon repetat de colind: „Pământul – sus și Cerul – jos!” De fiecare dată, cu încredințare și făgăduință. Putem atinge geana Cerului pentru că Însuși Cerul S-a răsfrânt spre pământ.
Și-a adăstat printre noi, cât o zbatere de pleoapă de Veșnicie, Blândul și Bunul și Adevărul Iisus. Iar că n-am învățat îndeajuns ceea ce El era trimis să ne-nvețe îi este lipsă de păcat. Era pământul prea-ntinat? Nu L-am recunoscut pe Cel Ce fără vină S-a dat să fie de încrâncenarea neputinței tinei sfâșiat? Neputincioși pentru-a iubi? Desăvârșit, așa cum ne-a povățuit și dovedit. Privirea I-a rămas necontenit întoarsă spre Cer. De parcă ar fi cerut izbăvire. De-atâta ne-nțeleasă ură și zădărnicire. Să treacă prin moarte I-a fost. Pentru că pământul I-a fost strâmt și îngust și stingher.
Apoi S-a întors iar în Cer. Și a călătorit cum o făcuse și odinioară. Însoțit de ochi mari de îngeri și așteptat de Tatăl în prag. Să I se-nfățișeze supus. Ca și cum I-ar fi spus: e rândul lor să-nvețe că brațele Crucii îi poartă în Sus. Precum ne-ai spus.Hristos S-a înălțat! Sus să avem și noi inimile!
Autor: Daniela Ceredeev
Jurnal de Bucovina 