Lipsa de profunzime naste monstri! Nu mai discutam profund, nu mai iubim profund. Pt ca ne ferim de profunzime, nu ne mai este clar cine suntem si ce vrem de la viata. Astfel devenim nesiguri, frustrati, iresponsabili. Traim de pe o zi pe alta, fara un scop pe termen lung, un scop care ne-ar trasa cert si definitiv drumul in viata. Care ne-ar da siguranta, care ne-ar motiva zi de zi sa mergem intr-o anumita directie, care nu ne-ar lasa sa ne risipim energia pe alte drumuri, alte carari, care nu duc nicaieri. Fara un scop, ne ratacim. Ne pierdem pe noi insine, ne instrainam de adevaratul nostru eu. Si devenim… nefericiti. O nefericire, culmea, extrem de profunda, peste care incercam sa trecem facand o gramada de prostii. Care ne aduc satisfactii de moment. „Traim clipa” ar zice unii. De fapt risipim clipe, una dupa alta, cu generozitate, de parca am trai vesnic. Si ne trezim batrani, cu un gol in suflet imens, gol pe care nici mama „clipelor traite” nu il poate astupa.
Autor: Dragos Hutuleac
Jurnal de Bucovina 