Rareori viața din pozele de pe facebook, coincide cu viața reală. Pe facebook, proiectăm mai degrabă imaginea a ceea ce am vrea să fie viața noastră, nu ceea ce este. De asta e plin facebook-ul de oameni de succes, veseli, cu principii, foarte siguri pe ei, deștepți, iubitori, familiști, sexoși, etc. Și cu cât ne promovăm mai puternic imaginea dorită pe rețelele de socializare, cu atât mai mult ni se adâncesc frustrările, rănile, anxietatea. Ajungem să (ne) mințim tot mai mult încercând să „teleportăm” imaginea noastră virtuală, către viața reală și…pur și simplu nu ne iese. Pentru că noi nu suntem așa cum pozăm pe facebook. Nu suntem ăia în care pozăm. Iar admirația „urmăritorilor” noștri din mediul online, ne încălzește prea puțin, pentru că e acordată eu-lui nostru fals, nicidecum adevăratei noastre fețe.
Noi, cei adevărați, avem traumele noastre pe care nu ni le-am vindecat, avem fricile noastre pe care nu le-am depășit pe bune, avem complexele noastre peste care nu ne mai acordăm șansa de a trece. Asta pentru că ne „idealizăm” viața online, trecând peste toate problemele cu câteva click-uri. Ori în viața reală nu merge așa. Aici nu e pe bază de „dublu-click”. Aici ne trebuie curaj, asumare, conștientizare, siceritate. Și da, vindecarea vine și prin interacțiunea cu alții. Dar nu la nivel de „like”, „ador” sau comentarii vis-a-vis de imaginea noastră proiectată în mediul online. Ci la nivelul unor interacțiuni profunde, de multe ori dureroase, care nu ne convin, dar de pe urma cărora devenim cu adevărat versiunea noastră mai bună. O saptamană minunată tuturor!
de Dragoș Huțuleac
Jurnal de Bucovina 