Daniela Ceredeev: „Vin să vă povestesc o întâmplare dintre cele ce pun miere pe suflet ”

Vin să vă povestesc o întâmplare dintre cele ce pun miere pe suflet și pe alean. O încredințare ce poate ține loc și de cântec al gândului și de poveste cu oameni ce-și trag frumusețea dintr-un timp în care Bunul străbătea agale Pământul și mai lăsa din loc în loc câte un hotar, ca să găsim mai lesne Calea de-ntors către El, de-am rătăci cumva.

În Parohia Sfânta Cuv. Parascheva ,Rădăuți , jud.Suceava, Amalia, o copilă căreia n-o să-i uit, poate niciodată, candoarea privirii ca floarea de cicoare și cosițele de frumusețea spicelor pline de grâu, așa cum nu-mi voi uita povățuirea cu care m-a trimis să-mi chem sufletul acasă. Vorbeam, ne șopteam – în fapt – gândurile despre bunătate și iertare una celeilalte, de parcă ne-am fi regăsit după timp îndelungat de căutare și timpul ne zorea să-l încărcăm de bine și de frumos cât mai curând.

Și mi-a înghesuit noian de bucurie-n suflet cu-nțelepciunea ei, într-un fel firesc și zâmbindu-mi dulce în timp ce-și răsucea pe-un degețel firav poalele rochiței bleumarin, așa cum fac fetițele când sunt preocupate să spună cea mai frumoasă poezie pe care o trăiesc pe de rost. Mi-a zâmbit năzdrăvan și complice atunci când a aflat că li se întâmplă și oamenilor mari să uite să-și rostească rugăciunea. Doar că ei nu i se întâmplă să uite să spună mulțumesc. Așa cum nu uită că o așteaptă Domnul cel Bun și Blând din icoană să vină să-L vadă, mai cu seamă duminica. Și-i spune și Lui tot ce-ar vrea să-mplinească, dar mai degrabă îi spune părintelui. Cum se face asta? Simplu. Te apropii de el și-i spui la ureche. „Uite-așa cum fac eu.” Și, până să-nțeleg să-mi urmez dăscălița, se și îndreaptă către părintele, ce poartă un nume ce amintește de vestitorii lui Dumnezeu, Cel Veșnic și Iertător și Bun, să-i șoptească ce mai era de spus.

M-a-nduioșat taina aceea ce s-a înstăpânit între ei. Și-ncrederea copilei că părintele știe răspunsul la toate. Și gândul că mâinile ce-au poposit părintește pe umărul ei poartă Trup de Hristos în căuș, în fiecare Sfântă Liturghie. Aveam să aflu, câteva minute bune mai târziu, c-aceleași mâini ale părintelui scriu și rescriu notițe de neuitare pe capete de hârtie, ce-și găsesc locul într-o adevărată galerie de-angajamente și făgăduințe de-mplinit, pe pereții cămăruței de mărturisit. Ce dorințe am descoperit, trăgând cu ochiul spre pereții garnisiți cu „vise de îndeplinit”, are părintele pentru cei mari și mici de împlinit? „De cumpărat un excavator pentru Ionuț.”; „o Biblie cu scrisul mare pentru tanti Maria”; „o icoană a Maicii Domnului pentru Ileana”, să programeze pe cineva la un control medical, să poarte multe nume-n rugăciune, să nu uite nicicum că ea se împlinește-n fapte bune.

Oameni buni, e o poveste adevărată dintr-un prag de altar. Am dreptate când spun că ne cresc frumos copiii în Școala Bisericii?

(* Școala de vară „Copii la altar” este un program educațional-catehetic, complementar programului Școala de duminică, subsumat parteneriatului Școală-Biserică, derulat de Inspectoratul Școlar Județean Suceava, în parteneriat cu sectorul Teologic-Educațional al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, cu binecuvântarea Înaltpreasfintitului Părinte Arhiepiscop Calinic)

Autor: Daniela Ceredeev

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s