Peste ce-a mai rămas din sat
A jale clopotele bat
Și cu tristeți parcă vestesc
Pierzanie-n neamul omenesc.
Cum trag să moară rânduieli
Atât de limpezi până ieri
Și cade-o lume în păcat
Că datinile le-a uitat!
Tradiții din vechime pier
Și este strigător la cer
Că-n locul lor se pun pripit
Legi pentru cel neisprăvit.
Reguli cioplite din topor
Vin din înalt și cad din zbor
Peste tot ce a însemnat
Firesc, frumos, adevărat.
Nu e respect pentru ce-i sfânt,
Nici grijă nu-i pentru pământ,
Nu mai e muncă pentru rod
Și nici credință în norod.
Pe mulți puterea i-a smintit,
Cei ce-au lucrat, au obosit,
Care-au fost buni, s-au înrăit,
Cei ce-au știut, au amuțit.
Cei ce păzeau, s-au săturat,
Iar cei mai slabi s-au îngrășat.
Pe cei deștepți nu-i recunoști,
Ferească Dumnezeu de proști!
de Casian Balabasciuc
Jurnal de Bucovina 