Luminița Aldea:„Știți câți oameni mi-au spus să mă schimb și că nu pot trăi așa cum sunt!?”

Știți câți oameni mi-au spus să mă schimb și că nu pot trăi așa cum sunt!?
Aproape toți cu care m-am intersectat de-a lungul vieții…
Știți câți oameni mi-au spus să renunț!?
Aproape toți…
Știți câți oameni mi-au spus că e catastrofal pentru reușită în viață să visez atât de mult!?
Aproape toți…
Știți câți oameni mi-au spus să fiu mai docilă, mai maleabilă, mai lipicioasă de cei sus puși?!
Aproape toți…
Știți câți oameni mi-au spus că nu voi reuși!?
Aproape toți…
Știți câți oameni mi-au spus că nu se iubește așa nebunește de parcă te-ai arunca în ocean și că nu trebuie să îți dai inima nimănui!?
Aproape toți…
Nu i-am ascultat pe niciunul.
Nu m-am schimbat și am trăit…
Nu am renunțat; nu știu dacă am reușit; dar încă sunt pe calea nerenunțării… Nu am renunțat la drumul meu, dar nici nu am ajuns. Sunt pe drum și e tare fain. Mult mai fain decât a nu avea niciun drum.
Visez la fel de mult ca întotdeauna. E într-adevăr catastrofal să visezi atât de mult într-o lume moartă de vis, dar și mai catastrofală e viața fără vis…
A fi docilă, maleabilă, lipicioasă – asta am ascultat. Sunt exact ca un arici…
Nu am reușit, le spun celor ce mi-au spus mereu că nu voi reuși, dar a încerca și a nu reuși e mai mult și preferabil, decât a renunța din start. Când va fi să ajung în fața Lui Dumnezeu îi voi spune: Crede-mă, Doamne, că, chiar dacă nu am reușit, am încercat din toată ființa mea!
Despre iubire!?… Aș renunța la iubire nebunească și în care îți dai inima, că doare mai rău ca moartea, dar ce iubire mai rămâne fără nebunie și fără dăruire de inimă!?

Autor: Luminița Aldea