Uniunea Europeană tocmai ce vrea să ne omoare mobilitatea prin introducerea forțată a mașinilor electrice. Reducerea mobilității va fi dublă: în primul rând din cauza capacității fizice a bateriilor care doar la modelele premium depășește 300 km reali(!!!) și apoi din cauza incapacității de a-ți încărca mașina pe măsură ce parcul auto crește. La modelele de masă, bateria ține câțiva zeci de kilometri, iar iarna trebuie să iei în considerare și posibilitatea să-ți împingi vehiculul. La o temperatură sub -10 grade capacitatea acumulatorilor se înjumătățește. Modelele premium care se laudă cu autonomii de 500km, n-au cum să facă mai mult de 250 km iarna. La o temperatură de -20 de grade probabilitatea ca o baterie de masă să funcționeze e aproape zero. Asta nu v-o spune nimeni.
În cercurile „inițiate” se cunoaște socoteala, dar se merge înainte întrucât viitoarea culpabilizare va fi cea reprezentată de „circulația excesivă” cu mașina. Și ideea pusă în practică e cea a reformării orașelor astfel încât să nu mai fie nevoie de mașină! Frumos, nu? Adică de la o autonomie de câțiva zeci de kilometri s-ar ajunge la o autonomie de câțiva kilometri. Adică zero!
Treaba e întoarsă pe toate părțile de cercurile globaliste care și-au scos trompetele în stradă. E o prostovancă, pe numele său Alexandria Ocasio-Cortez, o comunistă imbecilă care repetă ca o flașnetă defectă toate temele pe care i le dictează globaliștii. Asta cu redesenarea orașelor e tema ei favorită. Știți la cât s-ar ridica nota de plată doar pentru ca SUA ca să pună în aplicare ideile sterpei ăștia? Peste 90 trilioane, adică aproape cinci bugete ale SUA. Și ăia, în loc s-o ia cu topoarele pe proastă, se uită în gura e, iar unii mai tâmpiți o și votează!
Ce-i totuși cu nebunia asta? Cam același lucru care e și cu nebunia COVID: o gașcă de șmecheri vor bani. Mulți bani! Așa cum la COVID se gândesc să statuteze vaccinarea periodică, la fel și-n cazul „încălzirii globale” se fac presiuni pentru cheltuieli absolut aberante în tehnologii chipurile novatoare. Se investesc bani aberanți în reciclare, în condițiile în care societatea consumeristă de azi exclude din start capacitatea de reciclare. Are cineva curaj să le impună reciclarea reală ălora cu băuturi? Adică exact cum se făcea pe vremuri, cu sticla de sticlă la schimb? Are cineva curaj să impună distribuția vrac a laptelui? Adică să te duci cu sticluța ta la dozator și să-ți iei laptele? Și la fel să se întâmple cu toate produsele de bază? Evident că nu! N-ai mai avea falsa iluzie a concurenței: zahărul X e „mai bun” decât zahărul Y. Canci, fără ambalaj s-ar prinde proștii că „produsul premium” pe care-l cumpără, în realitate nu există, fiind făcut pe-aceeași bandă ca și produsul de bază.
Sau vă mai dau una: s-a gândit cineva ca tot rahatul pe care-l preiau canalizările orașelor să fie transformat în biogaz? Nu râdeți! Nea Nicu se gândise, făcuse chiar primele designuri de asemenea incinte. Întâmplător ar trebui să aflați că rahatul uman e cel mai bun în producerea biogazului. Se face ceva în direcția asta? Evident nimic deoarece, în numele „energiei verzi” se cumpără tot felul de stații performante de epurare, mari consumatoare de energie. De ce nu se merge pe direcția biogazului?
Aceeași întrebare ar fi și în ceea ce privește gropile de gunoi care numai ecologice nu sunt. Se plânge lumea că pute rău prin Chiajna. Aveți idee ce-i ăla care pute? Vă spun eu: hidrogen sulfurat, adică un gaz care-ar putea fi ars astfel încât să producă căldură și electricitate. De ce nu se întâmplă asta? Pentru că, în realitate, nu se vrea! Totul e o imensă propagandă menită strict înrobirii oamenilor.
Și-acum, pentru că tot v-am umplut capul cu „ecologisme”, e timpul să aflați și adevărul: din 1850 până azi temperatura globală a crescut cu … 1.09 grade! Asta în conformitate cu mult prea trâmbițatul raport referitor la schimbarea climatică!!! Unde-s „flăcările iadului” cu care ne tot amenință goarnele globaliste? Unde-i dezastrul?
Totul e o imensă minciună menită a vă face să-i credeți și să vă înhămați singuri la jug. Gândiți limpede!
Autor: Dan Diaconu
Jurnal de Bucovina 