Gânduri…

Momentul când vom scoate ochii din telefoane, tablete, monitoare și îi vom privi pe cei de lângă noi cu același interes cu care privim dispozitivele enumerate, vă coincide cu momentul când absolut totul va reintra în normal.

***

Îți trebuie mult mai multă putere că să ierți, decât ca să te răzbuni. Iertarea stârpește răul, în timp ce răzbunarea este numai o prelungire a sa.

***

Mijloacele astea moderne de comunicare, nu mai lasă timpului timp ca să vindece, ca să ierte, ca să judece, ca să înțelepțească, ca să liniștească, ca să uite, ca să facă…

***

Lupta pentru putere ar fi de înțeles dacă la finalul ei, ai ști sigur că obții o lunga perioada de pace. Sub acest aspect, mai justificabila mi se pare lupta pentru dreptate.

***

Oamenii învățați  au fost tot timpul modești și și-au văzut de treaba lor. Această atitudine cred că s-a datorat faptului că, mergând pe drumul cunoașterii, au înțeles că oricât de multe ar ști, e prea puțin față de imensitatea de cunoștințe ce ne înconjoară. Dându-și seama de acest aspect, au avut măsură în tot ce făceau, gândeau și spuneau, având grijă ca cele făcute, gândite sau spuse de dânșii să aibă sens și să poată fi interpretate cu ajutorul învățăturilor stăpânite. Era o erudiție obținută printr-un efort continuu și angajant pe calea cunoașterii. Pe ei nu diplomele i-au făcut învățați, ci perseverența în atingerea iluminării adusă de cunoaștere.

***

Mare înțelepciune e să nu ai așteptări de la  viață! Să nu aștepți să îți ofere ceva, întocmai ca o mamă care, din dragoste pentru copilul ei, nu vrea nimic la schimb. Viața nu dă nimic gratuit! Ca să îți ofere ceva, trebuie să-i dai la schimb timpul tău, eforturile tale, munca ta…totodată trebuie să ai mare grijă să fie un echilibru între ceea ce dai și ceea ce primești de la dânsa, ca nu cumva să-i oferi prea multe și ea, pentru că e alintată de toți, să-ți dea înapoi prea puține.

***

O să vă spun un secret. Multă vreme l-am căutat pe Dumnezeu în biserici, în rugăciuni, în cărți, în alți oameni, în diverse religii. Abia  când l-am căutat în mine însumi, atunci l-am găsit. Se odihnea încă, după ziua a 7-a….”-Doamne, ce cauți aici? Nu știi de câtă vreme te caut?!?” l-am întrebat în sinea mea, puțin revoltat. „Da’ unde în altă parte ai fi vrut să fiu, narodule, dacă nu în sufletul omului?!? Vezi cât timp ai pierdut uitandu-te după prostii?!?” După care, am căzut la pace și de atunci stăm de vorba în fiecare seară, cu mult mai puțini nervi decât  când ne-am văzut prima dată. Suntem prieteni!

Autor: Dragoș Huțuleac

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s