Anul acesta se succed două sărbători, de fapt o pseudo-sărbătoare și o tradiție creștină. Sâmbătă, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea moșilor de toamnă, moment de comemorare a celor din neamurile noastre, plecați în veșnicie spre odihnă sau osândă, în funcție de modul cum și-au așternut locașul din lumea aceasta.
Ne adunăm în biserici participând la Sfânta Liturghie, aducând ca jertfă colivă, paos și alte produse, arătându-ne dragostea pentru cei dragi, iar punctul culminat al zilei este așezarea acestora pe Sfântul Disc la proscomidie, acolo unde îl rugăm pe Bunul Dumnezeu, să-și întindă mreaja iubirii Sale chiar și dincolo de hotarul acestui veac.
A doua zi, duminică când în biserică se citește evanghelia bogatului nemilostiv și săracului Lazăr, în societatea civilă își face loc, an de an, din ce în ce mai agresiv, așa zisa sărbătoare a morților ( moment când pe pământ își fac apariția creaturile cele întunecate ale Iadului, menite să tulbure casele care nu se pregătesc temeinic, prin așezarea la geamurile caselor sau a curților, a bostanilor și al altor protecții împotriva acestor manifestări malefice.
O imagine și mai tristă este oferită de părinții care își pregătesc odraslele pentru această noapte, îmbrăcându-i în fel și fel de întruchipări ale râului (vrăjitoare, vârcolaci, diavoli, spiriduși și alte grozăvii), văzând în acestă manifestare o chestiune inocentă.
Sunt curios care părinte și-ar dori după moartea sa, să devină în memoria propriului copil, doar o întruchipare palidă a unei amintiri, fără posibilitatea de a-l educa în credința creștină, acolo unde oamenii nu devin monștri, nici fantome care bântuie pe pământ, ci sunt suflete eterne ce așteaptă chiar și din lumea de dincolo, dovada dragostei noastre și în nici un caz ponegrirea morții și transformarea ei într-un spectacol macabru de măști și angoase.
Aș așeza în același registru al tradițiilor păgâne și acoperirea oglinzilor când moare cineva din casă, pentru a nu i se vedea reflexia și să-și nu mai găsească drumul spre celălalt tărâm (o aberație nefondată), sau oferirea găinii la groapă, pentru ai face sufletului cărare spre lumea de dincolo. Lista ar putea continua și probabil pe undeva să dea idei năstrușnice, motiv pentru care nu vreau să insist pe ele. Ideea principală este următoarea : un creștin autentic nu poate să le îmbine pe cele două, este ca și cum sâmbăta îți dai mâna cu Dumnezeu, iar Duminică de Halloween, faci un mic pact cu dracul!
Autor: preot Alexandru Lungu
Jurnal de Bucovina 