E greu să păstrezi o căsnicie în această lume în care nimic nu mai este sfânt.

E greu să păstrezi o căsnicie în această lume în care nimic nu mai este sfânt. O lume în care partenerii nu mai sunt priviți ca ființe, ci ca obiecte, pe care le folosești până te plictisești de ele. Sau până găsești o versiune mai nouă, cu mai multe opțiuni. O lume în care tot mai multe persoane nu pot oferi decât fie sex, fie bani și se mulțumesc cu atât. Spun „persoane” pentru că e greu să-i numești oameni pe cei care nu pot oferi mai mult de atât.

O lume în care societatea te acceptă mai ușor dacă ești panaramă, sau cocalar și ajungi să crezi că ăsta este standardul cel mai înalt de împlinire personală. O lume în care poți face orice, fără să te gândești la consecințele pe termen lung. O lume a clipei trăite și a profundei ignorări a viitorului.

O lume în care se vorbește mult și se face puțin. O lume în care se pozează mult și în care se trăiește puțin. O lume în care foarte mulți, exagerat de mulți tineri, sau mai puțin tineri, acceptă să fie niște „produse” pe raftul societății și acceptă cu entuziasm să fie folosiți, apoi aruncați la gunoi. O lume în care evoluția personală se oprește la contul în bancă sau e direct proporțională cu acesta.

O lume în care nu mai există respect nici față de propria persoană, daramite față de ceilalți. O lume în care ești „tare” dacă înșeli, dacă furi, dacă „te învârți”, dacă minți. Ba, ești chiar admirat pentru asta. O lume care te arată cu degetul sau te consideră de-a dreptul prost dacă ești muncitor, cinstit, devotat. O lume care nu mai are repere. O lume care o să-și devoreze proprii oameni prin cât de sălbatică a devenit, până când se va autodistruge

Da! E crâncen pentru familiile din ziua de azi. Pentru că mii de ani familia a reprezentat „totul” și acum a devenit „nimic”. Pentru foarte mulți a devenit ceva ce trebuie bifat. Atât! Și după aia ne mirăm de ce sunt atâtea persoane depresive, fără încredere în ele, pline de anxietate, frustrări, cu tulburări de personalitate. Găsim explicații complicate, pe care nu le înțeleg, sau nu le cred nici măcar cei care le opiniază. Găsim soluții de moment în terapii care mai de care mai ciudate sau în niște pastile ce ne oferă o stare pe care ar trebui să o avem în mod natural. Facem o grămadă de chestii fără rost, când tot ce trebuie de făcut este să nu mai desacralizăm totul de dragul unei modernități care n-a înțeles nimic frumusețea sufletului omenesc.

de Dragoș Huțuleac

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s