Luminița Aldea: „Când iar se împarte lumea nu putem întoarce iar armele…”

Dacă nouă nu ne pasă, nici altora nu le va păsa
Aud tot mai des părerea: Ce ne pasă nouă de Ucraina și că de ce ne-am băgat în NATO!?
Dacă nu eram în NATO tare mi-e teamă că nimic nu îl oprea pe Putin acum să declare că vrea să se întindă până la Tisa.
Și acum ce cred eu despre a ne păsa sau nu de Ucraina… Dacă un om intră și pune stăpânire pe grădina unui vecin putem asista nepăsători și să spunem că nu ne privește pe noi, că nouă nu ne-a făcut nimic, sau putem lua atitudine. Măcar declarativ să spunem că nu e frumos să calci grădina altuia.
Deci nouă – după părerea unora – nu ar trebuie să ne pese că Rusia vrea să ocupe Ucraina și declarăm sus și tare că nu ne privește, că nu ne pasă, că nu e treaba noastră.
Dar să facem un exercițiu de imaginație… Intră Putin în Ucraina, și ajunge la granița Moldovei – Doamne ferește! – și merge mai departe… României începe să îi tremure mădularele. Începe să îi pese, țipă după ajutor, dar restul lumii zice, cum a zis și ea cândva: Ce ne pasă nouă că Rusia ocupă România!? Nu e treaba noastră!
…
Admir profund atitudinea țărilor baltice; cândva foste republici sovietice; în care cetățenii lor participă voluntar la pregătire pentru apărarea în fața unui posibil atac al Rusiei. Ei nu au nostalgii… Ei nu oscilează între est și vest. Siberia încă le dă frisoane. Gustul pâinii de la Est îl cunosc și nu vor să se întoarcă la el.
…
Când iar se împarte lumea nu putem întoarce iar armele…

Autor: Luminița Aldea