O floare, un zâmbet, un bilețel strecurat dimineața sub ceașca de cafea sunt doar câteva gesturi pe care aproape fiecare dintre noi le putem face. Ne căsătorim și la început suntem dispuși să punem la picioarele persoanei iubite luna și stelele de pe cer. Anii trec și undeva începem să rătăcim calea, devenind împrăștiați și uitănd de micile gesturi de odinioară. Se vorbește de luna iubirii, de primăvară și ziua mamei, dar nimic nu ne oprește să dăm valoarea fiecărei clipe. Azi suntem obosiți să îi oferim un bilețel, dar un zâmbet este la îndemână. Nu e nevoie de cine romantice și restaurante de lux, ci un ceai cald pe o bancă rătăcită prin oraș cântărește enorm. O îmbrățișare face mai mult decât o mie de cuvinte. Amânăm momentele și pierdem oameni. Atât soția cât și soțul pot clădi un castel cu ziduri groase, cultivând zi de zi încrederea, respectul, sinceritatea. Dincolo de aceste ziduri nu trebuie să existe difuzoare și geamuri larg deschise, ci totul trebuie păstrat într-o intimitate absolută, căci lumea va dori să distrugă întotdeauna ceea ce nu poate obține prin căi cinstite. Nu așteptați 1 sau 8 martie. Nu trebuie să fie ziua ei sau a lui. Dragostea nu are nevoie de zile speciale, dar fiecare zi are nevoie să fie umplută cu gesturi de dragoste!
Autor: preot Alexandru Lungu
Jurnal de Bucovina 