Uimitor ce fac ucrainenii! Nimeni nu cred că se aștepta ca Ucraina să fie în picioare până la ora asta. Și nu numai că este în picioare, ci se ridică tot mai mult și tot mai impunător. Demonstrează că acolo unde există dragoste de țară, o mare putere militară devine mică. Pentru că Rusia asta a devenit în aceste câteva zile: o putere militară mică. Pentru că nici cel mai scump armament nu este suficient de puternic în fața iubirii față de cei dragi. Nimic nu-i mai puternic ca iubirea față de familia ta, față de neamul tău, respectiv față de poporul și țara ta. Când îi iubești, chiar îi aperi cu prețul vieții. Numai că, pentru ca aceste sentimente să existe, ele trebuie cultivate. Și deși Ucraina a dus-o rău din punct de vedere financiar, nu a făcut greșeala de nu cultiva mai departea iubirea fața de propria țară. Au făcut destule greșeli politice, economice, etc. dar uite că greșeala asta nu au făcut-o. Pentru ei țara este la fel de sfântă ca pentru noi…mama. Și de asta rezistă.
Nici Putin nu se aștepta să nu-i invingă până acum. Cred că strategia sa era gândită pentru cel mult 48 de ore, timp în care Kiev-ul era deja cucerit, conducerea Ucrainei decapitată și înlocuită, iar restul lumii trebuia să rămână cu gura căscată în urma demonstrației de forță făcute de Rusia. Dar uite că nu a reușit…. Și cu cât reușesc ucrainenii să reziste mai mult, cu atât Putin devine mai slab. Până luni, va trebui să se declare învins. Iar din acest moment, epoca Putin s-a sfârșit.
Principalul moment psihologic al acestui război cred că a fost apariția în online a discuției dintre nava de război rusească și cei 13 polițiști de frontieră ucraineni. Când soldatul ucrainean, după ce s-a sfătuit cu colegii, a spus: „Navă rusească de război, te-n p..a mea”, după care toți au murit, a fost momentul când întreaga națiune ucraineană s-a unit pentru a-i răzbuna. Și nu numai pentru a-i răzbuna, ci pentru a arăta că sunt cel puțin la fel de patrioți ca cei 13. Dacă ei au avut curajul ăsta, sigur și ucrainenii din țară vor fi la fel de curajoși. Iar în fața curajului, a iubirii de țară, n-ai cum învinge. De asta au fost înfrânți și americanii în Afganistan. Nu poți „democratiza” cu forța o națiunea. Și nici rușii nu vor reuși să „democratizeze” cu forța Ucraina. Ucrainenii își apără istoria, bunicii, părinții, copiii, pământul, tradițiile. Pentru că toate astea înseamnă ceva pentru dânșii. Sunt „totul” lor cum ar zice lumea pe facebook. De asta vor lupta cu toate puterile. Ca să apere lucrurile la care țin.
Mărturisesc că nu mă așteptam la un război. Credeam că Putin va recunoaște cele două republici Donețk și Lugansk, că le va alipi Rusiei și…cam gata. Ce l-a determinat să ia cu asalt întreaga Ucraină, momentan îmi scapă. Oricum, sigur nu se aștepta ca reacția ucrainenilor să fie asta. Probabil se aștepta ca pe baza simpatiei avute în rândul populației ucrainene, aceștia să se predea destul de repede și totul să mearga ca uns. Uite că totuși, dragostea de țară a fost mai mare ca dragostea față de „țar”.
De asemenea, surprinzător și Zelenski, președintele Ucrainei. Pe românește vorbind, are coaie și, de-a dreptul suspect, își iubește și el țara. A refuzat să plece, a luat haine militare și conduce alături de generalii săi operațiunile defensive. Pentru că a făcut asta, a punctat al doilea moment psihologic al războiului. Dacă el, care putea să se salveze, a rămas….nici ucrainenii nu l-au părăsit. Și uite așa, din cenușă, s-ar putea ca Ucraina să se transforme într-o mare națiune. Pentru că războiul ăsta i-a unit. Le-a arătat cât de puternici sunt împreună. Și, dacă au înțelepciune, după ce totul se termină, pot deveni cu adevărat măreți și au posibilitatea ca în următorii ani să conteze mai mult în regiune ca Rusia. Care dacă este înfrântă, rămâne fără aura de putere pe care o împrăștie de atâția ani.
Oricum indiferent de rezultatul acestei confruntări, lumea nu va mai fi la fel. Iar singurele popoare care vor mai conta în ecuația noii lumi noi, vor fi doar acelea în care oamenii, la fel ca ucrainenii, își vor iubi țara. Și tare mă tem că noi, românii, nu prea ne iubim țara. După cum nu mai iubim nimic din ceea ce rămâne important pentru ucraineni: istorie, familie, copii, pământ, limbă ș.a.m.d. …că bani, fiți liniștiți, nici ei nu au…
Jurnal de Bucovina 