Am tot urmărit zilele acestea direcția creștinilor. Nu ne mai trezește nimic conștiințele, nici boala, nici războiul, până la urmă fiecare zi în plus este un mister. A început postul cel Mare, slujbe, spovedanie, program liturgic extrem de variat și oportunitate de a schimba cu adevărat ceva în interiorul nostru. Frica unui război care ar putea da peste cap toate planurile și idealurile noastre ne a pus în situația să luăm cu asalt ceea ce iubim mai mult și de ceea ce ne îngrijim în primul rând : pântecele nostru. Cozi și aglomerație în toate magazinele. Isterie, o frică obsesivă de a nu rămâne cu frigiderul gol. Aseară s-a declanșat o altă nebunie, cozi de sute de metri la cele mai multe stații de benzinărie. În biserici liniște și câțiva oameni. Nu am văzut cozi la spovedit, nu se înghesuie lumea la Denia Canonului. Sufletul este ultima noastră grijă în orice situație. Nu o luați ca o mustrare, este doar ceea ce cu toții puteți vedea. Când se declanșează alarma de incendiu fiecare din noi încearcă să-și salveze din casă lucrurile pe care le prețuiește cel mai mult : unii pun mâna pe bani și alte bunuri materiale. Alții caută să-și tragă în fugă doar câteva haine pe ei. Firesc ar fi să scoatem înainte de orice soția și copiii, sufletul și veșnicia noastră. Dar suntem atât de lipiți de material, încât mie frică că cei mai mulți am uitat că suntem veșnici. Să nu uităm de sufletele noastre fraților, acum, până când nu este prea târziu.
Autor: preot Alexandru Lungu
Jurnal de Bucovina 