Țin minte și acum, aveam 14 ani, terminasem clasa VIII. Era o toamna frumoasă, colegii mei se pregăteau să meargă la liceu, eu știam ca nu se va întâmpla acest lucru, pentru că nu era putere financiară! Tata murise cu un an mai devreme într-un accident la 42 de ani, noi am rămas cinci copii minori, orfani, doar cu mama! Așa că nici o șansă la momentul acela să merg la liceu! Știam un lucru, era timpul să plec la muncă în țară! Problema era, cine mă lua pe mine un copil la muncă? Eram înalt, destul de dezvoltat, dar totuși prea crud! Spre bucuria mea, una dintre surorile mai mari care lucra într-o ferma lângă Brașov,nu a mai putut pleca înapoi cu echipa, așa că unchiul care era șef de echipă m-a luat pe mine! O, ce bucurie! Peste câteva zile eram în fermă. Îmi ziceam că nu e mare lucru, o sa fie o joacă! A doua zi după ce am ajuns în fermă am plecat pe câmp! Trebuia să scoatem cu niște furci speciale sfecla de zahar, să îi curățim frunzele și să o încărcăm în remorcile trase de tractoare! Toate bune până am întrat în tarla! Când am început să scoatem sfecla, eu am rămas blocat! Era sfeclă și cât o găleată de zece kilograme! De scos era ușor, dar de curățat era foarte greu. Cu o mână trebuia să ți sfecla, în cealaltă mână cu un cuțit mare trebuia să îi tai frunzele, apoi o aruncai la peste doi metri deasupra capului in remorcă! O lună de zile a durat această muncă. Mi-a dat degetul cel mare de la mâna stânga pe spate până la urmă! Am terminat sfecla iar plata a fost opt saci de zahăr, la câte 50 kg sacul! Zahărul cand ajungeam acasa il dădeam la schimb pe alimente sau ce era nevoie sau il vindeam! Ce bucuros și fericit eram că am realizat asta! Apoi am întrat la cules porumb! În toamna aceea a nins devreme. O săptămână am cules porumb pe câmp cu zăpada până la genunchi! Ne degera mâinile pe știuleți și picioarele în zăpadă! Așa a început perioada mea de muncă în țară! Eram fericit că pot lucra, că îmi pot câștiga singur existenta și să duc acasă porumb, grâu, zahăr și ce era necesar pentru mâncare! Acolo nu munceam pe bani decât foarte puțin. Munceam pe cereale, pentru că la noi la munte se făceau puține!
Amintiri din amintirile mele!
Autor: Ioan Danci
Jurnal de Bucovina 