Preotul Alexandru Lungu: „Hristos este și în bețivul de pe stradă, chiar și în desfrânata care nu l-a cunoscut încă”

Mă pregătesc să intru în Liturghie, refugiul unui creștin la orice vreme. Am citit și comentariile de ieri și cele de astăzi. Ele vor curge în continuare aducând după sine etichete, caracterizări și tot felul de lucruri care pornesc din inima noastră. Sunt binecuvântat pentru faptul că îi pot sluji lui Hristos. Mă bucur de întâlnirea cu Hristos în fiecare dimineață și seară, când îl invoc în rugăciunea personală. Dar îl găsesc pe Hristos și în pâinea pe care o gust și în zâmbetul copiilor mei. Hristos este și în bețivul de pe stradă, chiar și în desfrânata care nu l-a cunoscut încă. Hristos este dincolo de hotarul stabilit de noi, și noi avem datoria să-l scoatem la suprafață în fiecare întâlnire pe care ne-o rânduiește cu cei din fața noastră. Chipul lui Hristos este în fiecare ființă umană, oricât de rătăcită ar fi la momentul întâlnirii noastre cu ea. Am fost numit eretic, ecumenist, vândut și altele ca acestea, pentru simplu fapt că am îndrăznit să recomand o carte. Nu m-am tulburat peste măsură și nici nu am dezechilibre în ce privește credința mea. Dar nu pot să mi-l închipui pe Hristos fiind doar al meu, ceilalți fiind niște lepădați ai sorții. Atunci când avem mai mulți copii putem constata cât de diferiți sunt, cu toate că au crescut sub același acoperiș. Unii sunt înclinați spre religiozitate mai mult, alții îl descoperă pe Hristos și-l trăiesc asumat mai târziu. Însă iubirea ta pentru ei nu diferă, sunt ai tăi și îi iubești ca atare. Îndemnul lui Hristos de a-ți iubi vrăjmașii pare aproape o blasfemie, când noi ne mâncăm între noi. Suntem botezați creștini ortodocși, dar să nu ne culcăm pe o ureche că am fi deja mântuiți. Până acolo trebuie să învățăm iubirea, iertarea, compasiunea, acceptarea. Ortodoxia îi poate cuprinde pe toți deopotrivă, fără să fie sfârmițată sau amenințată de erezie. Ereticul este cu adevărat cel care înainte de a-l nega pe Hristos ca Dumnezeu, îl neagă fără drept de apel pe fratele său, cel plamadit din același pământ și același Tată, oricât de risipitor ar deveni. Sus inimile noastre!

Autor: preot, Alexandru Lungu