Dragoș Huțuleac: „…sau faceți struguri, în pana mea!”

Nimic nu se compară cu o zi de luni în care copilul ți-e mucos și nu-l poți duce la grădiniță, iar tu ai vreo 3 termene limită care trebuie respectate mort-copt. Ești în priză. Simți că trăiești și chiar te uiți cu dipreț la cei care au nevoie de „senzații tari” ca să se simtă vii. Hai băi, „viilor”, la șters mucii, la doftoricit copchilul, faceți-i ceva mâncare, ca la mama acasă, puneți-i comprese, vorbiți cu el, făceți-l să râdă… Iar în timpul ăsta editați o carte de peste 700 de pagini, scrieți două articole (3 cu ăsta, dar ăsta e scris de nervi și frustrare, așa că e scris în maximum 5 minute), căutați, găsiți, citiți, decideți și postați articolele altora pe site-urile pe care le administrați, spalați rufe, mergeți la cumpărături…cu mucii după voi, desigur. Mai cuprindeți mucosul, spuneți-i că totul va fi bine și că mâine se va simți minunat. Mințiți-l…dar făceți-o cu convingere, ca să vedeți cum inmugurește speranța în ochișorii lui, să-l vedeți cum prinde curaj și putere. Între timp mai faceți și niște plăți, că na, oamenii care au lucrat cu voi așteaptă și e luni, și toți vor să primească bani de luni. Au dreptate, e munca lor. Vorbește cu ei la telefon, zi-le că faci plățile mai după-amiază, să nu se agite, să nu te sune cu disperare. Și da, ține-te de cuvânt. În timpul ăsta respiră, nu-ți pierde cumpătul, găsește soluții, bucură-te pentru fiecare treabă dusă la capăt, pentru fiecare soluție găsită. Bucură-te că ți-a ieșit supa excelent și că cel mic nu mai are febră. Bucură-te că ai apucat să mănânci și tu în timp ce-ți zici în gând: „Uite că tot răul are și-un bine. Dacă nu era răcită asta mică, nu mâncam azi borș.”

Da, bă, viilor, așa ne plictisim noi, ăștia, normalii, plictisitorii, care „nu-și trăiesc viața”, tu-vă muma-n cur eu azi și mâine. Ne plictisim de nu mai putem. Ne ies ochii de „plictisiți” ce suntem. Și ne „plictisim” în halul ăsta pentru că ne pasă. Și nu ne pasă numai de noi, „viilor” ce sunteți voi „vii”, ne pasă și de ceilalți pentru că-i iubim și îi respectăm. Știuuu…e plictisitor, suntem niște moșnegi cu gândire comunistă, niște învechiți. Niște nimeni în drum care vă plătesc salariile, sau datorită cărora puteți să vă simțiți „vii”, făcând tot soiul de tâmpenii, pentru că prin munca noastră aveți voi timp și aproape deloc responsabilități. Da bă, „viilor”, azi e luni….mergeți să vă aruncați de pe pod ca să simțiți că trăiți, dar fără frânghie….sau faceți struguri, în pana mea!

de Dragoș Huțuleac

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s