O zi absolut superbă astăzi, care mi-a reaprins speranța în comunitatea noastră, a românilor din UK.
Vreau să subliniez din start un lucru: atunci când ne unim și tragem împreună, dincolo de interese personale, chiar suntem capabili de minuni!
În urmă cu trei săptămâni, inspirat de un apel al primăriei din Thurrock, am lansat pe câteva grupuri de facebook ale românilor din zonă rugămintea de a participa și noi la o acțiune ecologică. Stiti cum e la noi, ne pornim mai greu dar, încetul cu încetul, am reușit să ne adunăm vreo 20 de persoane.
I-am anunțat pe cei de la Primărie că am vrea să mergem duminică dimineață și să curățăm o mică porțiune de pe malurile Tamisei. Cred că m-au felicitat și mi-au mulțumit vreo 5 minute încontinuu la telefon, de mă simțeam deja destul de penibil. M-au rugat să le trimit un mail cu numele tuturor celor care își anunțaseră participarea la acțiune, pentru a le publica într-un articol laudativ la adresa comunității noastre, în ziarul local.
Mai mult, sâmbătă m-au sunat din nou, să mă anunțe că va veni o mașină de la primarie să îmi lase un pachet, în sprijinul acțiunii. Ne-au trimis saci, mănuși, câteva truse medicale, sucuri și sandwich-uri frumos ambalate.
Am anunțat pe toată lumea de pe grupuri și azi dimineață, la 9, ne-am adunat la punctul de întâlnire. Spre surpriza mea, de unde mă așteptam să nu vină chiar toți, eram mai mulți decât numărătoarea inițială. O altă surpriză frumoasă a fost faptul că doi bătrâni englezi, care își plimbau cățeii pe marginea râului și ne văzuseră adunați în zonă, s-au apropiat să ne întrebe ce facem. Când le-am explicat cine suntem și ce intenționăm, au exclamat: bravo! Indiferent de zonele de unde venim, trăim aici cu toții și asta înseamnă să fim o comunitate.
Ne-am făcut rapid planul, cum să ne împărțim, și țin minte că unul dintre băieți a întrebat dacă poate lua un sandwich, pentru că nu apucase să mănânce nimic. Mai mulți dintre noi am sărit, iar o doamnă chiar a fugit repede la mașină, de unde a adus un pachețel cu slăninuță ardelenească, pâine coaptă în casă, muștar, usturoi, să mănânce băiatul ceva adevărat românesc, nu senvișuri leșinate.
Am zis cu toții că așa este (!) și am gustat la grămadă din slăninuță, foarte bună, să prindem putere. Iar un domn a scos din geacă și o sticlă de țuică, să fim nu doar mai puternici, dar și cu zâmbetul pe buze, așa cum stă bine oamenilor de omenie.
S-a iscat chiar și o mică, dar foarte amuzantă ceartă, despre care-i mai bună și mai sănătoasă: țuica sau pălinca?! Iar o doamnă mai înfiptă a luat-o un pic cam personal și l-a trimis pe soț să dea o fugă până acasă și să aducă o canistră cu Grasă de Cotnari, să vedem cu toții ce înseamnă vinul bun și ce proprietăți are.
Proprietăți – neproprietăți, toate s-au dovedit a fi bune, așa că am pus-o rapid de o horă și un grătar, de răsunau malurile Tamisei: noi suntem români! și așa sunt zilele mele!! Ne simțeam, cu adevărat, o comunitate ❤️.
Pe la 12, au trimis cei de la Primărie două mașini cu remorci, să colecteze sacii de gunoaie pe care ar fi trebuit să îi strângem. Dar le-am spus că n-au intrat zilele în sac și, duminica viitoare, ne adunăm și mai mulți, mult mai mulți, să ducem treaba la bun sfârșit. Cred că a venit și cineva de la presă, dar nu mai țin minte exact. Îmi amintesc doar că ne lătrau niște căței și bătrâneii englezi, deși îi trăgeam de după umeri, nu doreau să intre în horă și se tot scuzau că trebuie să plece.
În concluzie,
O zi minunată, alături de oameni frumoși. Vă mulțumesc, vă iubesc și vă rog să nu uitați: împreună suntem mai puternici!
Autor: Bogdan Cront
Jurnal de Bucovina 