Supranumit de prieteni şi cunoscuţi „omul cu o mie de idei”, profesorul Ioan NEMEŞ a fost o persoană cu o acurateţe a gândirii incredibilă şi de o mare vioiciune spirituală.
S-a născut la data de 19 ianuarie1924 în judeţul Suceava, într-o familie modestă; tatăl Gheorghe, funcţionar public, mama Artemisia, casnică. Copilăria şi-a petrecut-o la casa bunicilor de la Udeşti (Suceava) alături de alţi cinci fraţi şi surori, Ioan fiind penultimul copil, alintat în familie şi Neli. Împrejurimile casei bunicilor şi lunca Sucevei, unde, copil fiind alerga adeseori cu pălăria după fluturi, i-au stârnit interesul pentru natură. Dar cel ce avea sa-i fie un îndrumător în conturarea profilului său intelectual a fost unchiul său (fratele mamei), învăţătorul şi primarul Sucevei Eugen Vărzaru, prieten foarte apropiat al savantului Nicolae Iorga.
A urmat Şcoala Primară din Suceava şi mai apoi studiile liceale la Liceul „Ştefan cel Mare” (1943) din aceeaşi localitate, liceu de care va rămâne legat sufleteşte, după terminarea facultăţii reântorcându-se aici ca profesor. Ca elev s-a remarcat la matematică, fiind singurul care în acea perioadă a terminat liceul cu media 10. În perioada liceului este componentul unei formaţii de muzică uşoară ca instrumentist la contrabas, cântând prin diverse restaurante, cu banii strânşi reuşind să-şi cumpere cărţi şi haine sau să contribuie la relansarea bugetului familiei. Pasiunea pentru planorism îl propulseză în şcoala de piloţi fără motor de la Sânpetru-Braşov unde urmează cursuri de zbor, obţinând brevet de pilot pentru aparate fără motor.
La terminarea liceului se înscrie la Universitatea “Al.I.Cuza” din Iaşi, Facultatea de Ştiinţe, secţia fizică-chimie, secundar matematică, după primul an de studiu fiind luat în armată şi trimis pe front. Serviciul militar îl desfăşoară la Şcoala de ofiţeri rezervă de aviaţie de la Buzău (1944), devenind copilot în grad de sublocotenent pe un bombardier Heinekel 111 în timpul celui de-al doilea Război Mondial. După război îşi continuă studiile pe care le termină cu rezultate foarte bune (1943-1948) susţinând examenul de licenţă în sesiunea mai 1948. Datorită memoriei sale extraordinare şi a faptului că prezenţa la cursuri nu era obligatorie, urmează în paralel şi cursurile Facultăţii de Farmacie pe care o termină, dar fără a-şi putea susţine examenul de licenţă întrucât reformele din învăţământ de la acea vreme interziceau examenul de stat la mai multe discipline. La terminarea studiilor profesorii din Iaşi l-au solicitat să rămână asistent universitar, dar la rugămintea mamei se reîntoarce în Suceava ca profesor de matematică la Liceul „Ştefan cel Mare”(1949-1984), după ce timp de un an profesează la Liceul Naţional din Iaşi.
Rezultatele de la catedră l-au remarcat ca pe unul dintre profesorii foarte buni, fiind numit inspector la Secţia de Învăţământ şi Cultură a Regiunii Suceava, funcţie pe care a ocupat-o timp de patru ani. Spre sfârşitul acestei perioade primeşte ca sarcină de lucru organizarea unei secţii de ştiinţe naturale la Muzeul Regional din Suceava, acesta fiind şi momentul în care debutează activitatea sa lepidopterologică.
Fascinat de forma aripilor, coloritul, gingăşia şi biologia fluturilor, a realizat câteva insectare prezentate ani în şir în expoziţia de bază.. Atracţia fluturilor a fost atât de mare pentru profesorul Nemeş, încât pasiunea pentru ei nu l-a mai părăsit niciodată, iar studiul lor i-au adus şi cele mai mari satisfacţii.
Pe lângă obligaţiile de la catedră, în perioada apostolatului, profesorul NEMEŞ s-a dovedit a fi prolific şi în scrierea mai multor cărţi şi articole didactice. A participat la concursuri de elaborare a manualelor didactice şi a reuşit la concursul pentru manualul de fizică clasa a XI-a umanistă şi manualul de fizică clasa a VIII-a (1964), acesta din urmă având o viaţă lungă fiind manual unic pentru toate şcolile din ţară timp de 14 ani. A scris diferite articole cu subiecte de specialitate privind metodica predării fizicii în Revista de Pedagogie şi Gazeta Învăţământului, articole privind ocrotirea naturii, recenzând şi unele apariţii editoriale. Deosebit de valoroasă şi necesară a fost cartea „Insectarul meu”, un autentic A B C al tânărului entomolog care a făcut să germineze pasiunea pentru colectarea şi studiul insectelor la mulţi elevi, deveniţi în timp entomologi apreciaţi în ţară şi strănătate. A contribuit şi la formarea unor lepidopterologi precum Adrian LUNGOCI şi Gheorghe PĂTRAŞCU, fiind membru al Societăţii Lepidopterologice Române.
O altă pasiune a profesorului sucevean a fost filatelia. Cu migală şi artă a conceput peste 500 de ştampile cu tematică de floră – faună aplicate pe plicurile filatelice, precum şi circa 60 de machete (păsări răpitoare şi păsări cântătoare) pentru plicuri comandate de Poşta Română. Lucrările sale au avut ecouri şi în străinătate, fiind căutate mai ales de colecţionarii din Germania şi Franţa. Colecționarea de ziare şi reviste, cutii de chibrituri, cutii de ţigări, cutii, peturi şi sticle de bere au fost alte pasiuni ale regretatului profesor. De asemenea îî plăcea vanătoarea, pescuitul, dar şi aeromodelismul (a fost instructor de aeromodelism în 1955 contribuind la reînfiinţarea Aeroclubului Bucovina din Suceava unde a fost şi preşedinte de onoare). Talentul său de farmacist şi-l punea în aplicare în prepararea unor băuturi: berea de casă sau „tutti frutti” obţinută dintr-un amestec de fragi, căpşuni, zmeură, mure, dude, pere, mere şi fructe exotice cu care îşi servea musafirii. A fost pasionat de floricultură, având în grădina casei sere cu flori, dar şi de crearea unor tablouri folosind tehnica Oshibana (arta florilor presate).
A activat intens în domeniul ocrotirii naturii, fiind vicepreşedinte al Comitetului Judeţean pentru Ocrotirea Naturii Suceava. În acest domeniu a contribuit din plin la documentarea şi legiferarea câtorva rezervaţii naturale din jud. Suceava, reuşind să obţină statutul de specie ocrotită pe teritoriul judeţului sus amintit a fluturelui Parnassius apollo. Se mândrea cu titlul de „Custode onorific pentru Natură” acordat de Academia Română prin Comisia Monumentelor Naturii; „Această distincţie onorifică îmi este cea mai dragă din toate câte le am”(Ioan NEMEŞ). Truda atât de fecundă a profesorului Ioan Nemeş a fost apreciată de vechiul regim prin acordarea a 8 medalii şi distincţii, Steaua Republicii şi Ordinul Muncii clasa a III-a fiind cele mai preţioase , precum şi vreo zece medalii jubiliare şi ocazionale. În anul 2001 a devenit Cetăţean de Onoare al Municipilui Suceava şi al comunei natale Udesti, iar din 12 noiembrie 2009 parcul central din municipiul Suceava poartă numele „Parcul profesor Ioan Nemeş”.
Activitatea entomologică a profesorului Ioan NEMEŞ debutează în anul 1965 în perioada cât a funcţionat ca inspector şcolar. Timp de 10 ani (1965-1975) a colectat anual între 10 şi 20.000 de exemplare de insecte din aproape toate ordinele sistematice, preponderente fiind lepidopterele. Pe parcursul a cinci decenii a realizat una dintre cele mai mari colecţii entomologice din tară, de peste 250.000 de exemplare, fără a socoti şi vastul material care a ajuns în alte colecţii sau care a fost folosit pentru schimbul cu lepidopterologi din ţară (Vladimir OLARU, Mihai PEIU, Iosif CĂPUŞE), iar aproximativ o treime dintre lepidoptere le-a folosit pentru schimb cu colecţionari din străinătate pentru care a primit aproape 3.000 de exemplare de fluturi exotici.
După 1976 întrerupe pentru o perioada cercetarea lepidopterologică din cauza îmbolnăvirii soţiei sale, Ligia, care dobândeşte o alergie la naftalină, cloroform şi alte odoruri emanate de conservanţii folosiţi la prepararea insectelor. Cuprins de remuşcări, profesorul NEMEŞ abandonează pentru o perioadă fluturii, dedicându-se în totalitate îngrijirii fiinţei care l-a iubit şi susţinut în formarea personalităţii sale. Deşi era vorba de o boală incurabilă şi galopantă (un neoplasm care-i cuprinsese plămânii), printr-o îngrijire exemplară, reuşeşte în mod miraculos să-i prelungească viaţa cu 8 ani; cu o alimentaţie raţională, prin tratamentul „Reiki”(acumularea de energie universală prin intermediul palmelor) şi prin efectul de piramidă. În mijlocul sufrageriei, ingeniosul profesor a construit o piramidă din bare de cupru cu o înălţime de 2 metri unde soţia sa îşi petrecea multe ore, simţindu-se din ce în ce mai bine( ideea efectelor terapeutice a piramidelor îşi dorea sa o implementeze şi în parcurile de pe teritoriul municipiului Suceava). De dragul soţiei, dar şi a fluturilor, profesorul NEMEŞ hotărăşte să vândă colecţia muzeului sucevean, ofertă care i-a fost refuzată şi astfel imensa colecţie, un adevărat tezaur ştiinţific, ajunge la Muzeul de Ştiinţele Naturii din Dorohoi. Ulterior, donează muzeului din Dorohoi şi biblioteca de specialitate cu peste 5.000 volume de cărţi şi restul materialului entomologic colectat în anii ce au urmat.
După reluarea activităţii lepidopterologice în 2001, conştient de faptul că timpul se comprimă de la un an al altul, se concentrează asupra familiei Coleophoridae şi parţial Tortricidae, reuşind ca numai în trei ani să descrie 19 specii noi pentru ştiinţă, 4 specii noi pentru fauna Europei, precum şi alte 23 specii noi pentru fauna României.
Elanul şi dorinţa ardentă de a recupera timpul pierdut este umbrită de incapacitatea de a-si procura materialele necesare studiului insectelor. Pentru aceasta apelează la prof. L.RAKOSY de la Facultatea de Biologie din Cluj şi la rof. I. ANDRIESCU de la Facultatea de Biologie din Iaşi, dar îşi vinde şi restul bibliotecii cu literatură din toate genurile literare pentru a face rost de bani necesari achiziţionării acelor entomologice, lamelor şi lamelelelor. Dar marea sa deziluzie a fost atunci, cand, deşi îşi procurase materialele necesare, a constatat că degetele mâinilor nu-l mai ascultau. Văzând că nu mai poate lucra la prepararea genitaliilor (atât de importante în determinare speciilor şi genurilor de fluturi), profesorul NEMEŞ intră într-o uşoară depresie psihică din care cu mare greutate s-a eliberat, dedicându-se prelucrării familiei Tortricidae din colecţia sa. Astfel, „Tortricidae din România”, X (Lepidoptera) este ultima lucrare publicată de profesorul NEMEŞ în 2006, în Studii şi Cercetări, X, pag. 299 – 308, Muzeul de Ştiinţele Naturii Piatra Neamţ.
Studierea şi prelucrarea ştiinţifică a familiei Tortricidae a fost una dintre ultimele sale dorinţe, dar şi aceea de a adăuga colecţiei personale exemplarul prin care aceasta să ajungă la imensa cifră de 300.000 de exemplare. O altă dorinţă, mărturisită într-o scrisoare autobiografică, a fost aceea de a definitiva prima fascicolă a catalogului colecţiei de fluturi „urmând ca în următorii 30-40 de ani să duc la capăt această întreprindere”. (I.NEMEŞ) Din păcate dorinţele i-au rămas neâmplinite, în seara zilei de 10 ianuarie 2009 sufletul său purtat de roiuri de fluturi a părăsit corpul fizic.
Profesorul Ioan NEMEŞ a fost unul dintre entomologii reprezentativi ai României, activitatea sa entomologică desfăşurată pe parcursul a cinci decenii constituind un exemplu de excepţie şi pasiune pentru colecţionarii şi cercetătorii vieţii insectelor.
Jurnal de Bucovina 