Și duhul de netăgăduit al Sfintei Evanghelii din această duminică… ”Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat.” (Matei 6, 22-23)
Oare nu cumva suntem ceea ce vedem în ceilalți? Sunt ochii deopotrivă ferestre și oglinzi? Ferestre prin care intră și iese Lumina și care pot preface cuvintele în Cuvânt. Sau oglindă. Una și-aceeași și de fiecare dată alta, pentru că alții sunt ochii care privesc către ea.
Îmi vine adesea în minte gândul acela care spune că „zece oameni care citesc aceeași carte, citesc – în fapt – zece cărți diferite.” (Mircea Cărtărescu) Nu cumva se-ntâmplă întocmai și cu oamenii? Nu cumva ochii ce citesc în ceilalți o fac doar cu cuvintele lor? Sau nu ni se întâmplă adeseori, fiecăruia și tuturor, să citim printre rânduri?
Ochi!
Ochi care te mângâie până ca gândul să ajungă să se așeze în cuvânt. Și care știu să rostească răspunsul îndoielilor cărora nu le-ai dat încă glas.
Ochi care te odihnesc doar dintr-o singură privire. Și cât de blândă-i odihna unei lacrimi potolite de dor! Dorul acela curat și înalt, ca visul de dezmărginire și ca nostalgia Cerului de Care sufletul s-a rătăcit doar pentru o vreme.
Ochi de care te-ai ascunde-n țărână când știi că rătăcești. Și nu pentru că te-ar îngenunchea, ci – dimpotrivă – pentru că știi că ei te citesc și nu-ți poți îngădui să știe că-ți e umbrită mult-jinduită înflorirea.
Ochi care-au învățat să spună în alte cuvinte decât gândul lor ceea ce cred și ceea ce nutresc. Ochi de oameni mici? Oare nu cumva oamenii mari care ne-au rămas mici nu ne mai cresc niciodată?
Sau ochi ce se primenesc cu fiecare iertare și-n care te poți oglindi chiar mai frumos decât tu însuți te vezi și te gândești. Poate c-aceia sunt ochi nedezlipiți de Iisus. Sunt ochi așa cum toți am crede, pământește, că nu-s. Ochi care privesc cu privire cu care a privit către fiecare dintre noi Bunul și Blândul Iisus.
Ochi buni și taina citirii ce-ndreaptă s-avem, oameni buni!
(autor: Daniela Ceredeev, „Moara de gânduri”, Editura Crimca, 2022)