Preotul Alexandru Lungu: „Au mustit de oameni bisericile și mănăstirile țării astăzi de Sfânta Marie”

Au mustit de oameni bisericile și mănăstirile țării astăzi de Sfântă Maria. De la mic la mare, de la simpli țărani la profesori universitari, doctori și oameni de elită. Dacă ar fi să cuantificăm numărul participanților adunați în același duh, pe tot cuprinsul țării, ar face de rușine orice concert și festival în care se bea, dansează și se dă frâu liber distracției. Nu că ar fi ceva rău să îți dai voie uneori să trăiești, căci viața asta nu îi doar lacrimă și pocăință. Mai trebuie și să trăim frumos clipa, însă în așa fel, încât după orice fel de activitate să fim în stare să mai spunem și o rugăciune, căci toată darea cea bună de sus vine, de la Tatăl Luminii. Nicula, Rohia, Putna, au fost la fel de aglomerate ca oricare concert de mare anvergura din țară și de peste hotare. Am putea spune cu voce tare, aproape fiind cuprinși de un duh plin de curaj și arogant , Ortodoxia este în picioare, nimic nu ne poate doborâ. Nici un demon de la Kremlin sau vreun drac secularist vest european nu ar putea să răstoarne valorile creștine autentice. Dar totuși ce se întâmplă cu mulțumea această în restul anului? De ce vedem această efervescență doar în pragul marilor praznice împărtășești, Adormirea Maicii Domnului, Învierea, Crăciunul? Unde sunt ei, creștinii de toate vârstele în zilele obișnuite de Duminică și sărbătoare? Ce atrage aproape ca un magnet lumea în câteva momente ale anului în locașurile de cult , iar în restul timpului pare că totul se prăbușește? Poate râvna noastră și pregătirea lipsită de interes cu care întâmpinăm duminicile de peste an ca preoți. Mult mai relaxați, uneori plictisiți și împovărați de griji. Poate lipsa unei predici pline de sens. Poate limbajul de lemn al preoților, aceleași câteva idei veșnic repetate și încălzite duminică de Duminică, an de an. Poate taxele și impozitele pe alocuri impuse și inovațiile din cult pentru a mulțumi uneori și capra și varza. Poate seriozitatea asumată, frumusețea bizantină a slujbelor ortodoxe care ar trebuie să se regăsească pe cât posibil în toate bisericile, fără ispita de a ne abate de la rânduiala universal admisă și recunoscută a rânduielilor liturgice, ar face ca bisericile să nu ducă lipsa în nici un moment al anului de oameni , de tineri, de prunci. Tot adevărat este că nu mulțumea conferă întotdeauna credibilitate și greutate unei Biserici, cât mai ales duhul și calitatea credincioșilor care o frecventează și duc mai departe mesajul evangheliei dincolo de spațiul limitat al zidurilor Ei. Contează mai mult cum suntem când plecăm din biserică, mai buni și emaptici, mai liniștiți și iertători, pregătiți să dăm haina celui gol, să-l îmbrăcăm pe cel dezbrăcat, să-l vizităm pe cel întemnițat și aflat în spital. Dacă suntem creștini doar de Liturghie și duminică, câștigul nostru este aproape inexistent și plata insuficientă dincolo de hotarul acestei vieți.

Autor: preot Alexandru Lungu

Sursa foto: Alexandru Lungu