Maria Dranca: Opriți planeta, vreau să cobor

Păduri pline de deșeuri lăsate de românașii pasionați de mici și grătare, păduri arzând din cauza încălzirii globale, păduri cu animale pe cale de dispariție, păduri presărate cu durerea familiilor pădurarilor uciși în timp ce își făceau treaba, împiedicând defrișările abuzive.

Acesta este peisajul lumii în care trăim. O lume în care consumăm cât mai mult, de la alimente, haine până la relațiile umane.Mâncăm bio, calculăm calorii, totul pentru imaginea perfectă pentru hashtaguri și presupusa sănătate, dar suntem atât de goi pe dinăuntru. Ne ghidăm viața după etichete, iar prețul piperat de nemotivat pe care îl plătim este indirect proporțional cu prețul oferit oamenilor care lucrează la crearea lor în țările sărace, la care se adaugă condiții inumane de lucru. La capitolul relații, oamenii au devenit niște simple șosete, rătăcite în mașina de spălat. Mai bine interacționezi din automatism și renunți la emoții, e mai sigur.La finalul zilei aruncăm totul, de la deșeurile colectate neselectiv până la prietenii, iubite/iubiți, familie.

Ce mi se pare extrem de trist e faptul că totul funcționează pe spiritul de turmă și ignoranță. De ce să punem hârtia în containerul pe care scrie în mod surprinzător hârtie dacă vecinul nici nu le pune în el? De ce să nu mai furăm lemne când vecinul are șura plină, 10 mașini și casă cu 5 etaje? N-avem și noi orgoliu de român? Animalele o iau razna în ferme și plâng de durere? Nu le vedem, problema nu există de fapt. Pădurile ard în Africa? Noi suntem în Românica lu’ Veorica, n-o să se întâmple nimic aici prea curând. Avem ocean în Românica? N-avem, nu-i așa neagră încălzirea globală.

Este adevărat si faptul că atunci când vrei să ieși din groapă, alți 10 din jurul tău te trag înapoi în rahat. Sancho Panza-s în luptă cu sistemul, prostia, mârlănia, lipsa de viziune, etc. punem capul pe pernă cu vise frânte și inimi cenușii. Cu toate acestea, cred că schimbarea începe cu noi înșine. Spre exemplu vedem un nesimțit care și-a lăsat troaca din care a mâncat pe masă în mall, putem să-i atragem atenția. Dacă e doar nesimțit si nu oligofren, la un moment dat își va da seama că societatea nu e vidanja lui. Când aruncăm plasticul la plastic, să nu ne gândim că ce facem e inutil pentru că alți 10 joacă alba-neagra cu containerele și nu-l nimeresc niciodată pe cel bun. Dacă strângem gunoaiele într-o acțiune colectivă, înainte de a ne gândi cum au ajuns acolo și că probabil alții vor mai lăsa mizerie în urma lor, să vizualizăm cum putem schimba ceva cât de mic. Să conștientizăm că făcând lucrurile la fel, fiecare dintre noi duce societatea asta spre un dezastru inevitabil; oamenii ca oamenii, că suntem mulți fără vreo esență, dar e păcat de animale.

Pentru fiori la nivelul pielii și reflecție ar fi interesant de ascultat melodia de mai jos. Să ne bucurăm de păduri cât le mai avem.

Autor: Maria Dranca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s