Suntem dependenți de atenție. Este o ispită cu care ne confruntăm cu toții, de pe orice poziție socială ne-am afla. Ieri am participat la o conferință preoțească desfășurată în arhiepiscopia noastră. A fost o întâlnire a tuturor preoților din protopopiatul Fălticeni. Ne-am împărtășit aproximativ 130 de preoți și diaconi. Din aceeași pâine și din același Potir. Fiind dintre sarcedoții cei mai tineri ca număr de ani în preoție, m-am numărat printre ultimii care au primit Trupul și Sângele lui Hristos din mâna arhiereilor noștri. Acolo lângă Potir am conștientizat care este locul meu în Biserică odată în plus. Nu sunt vreun privilegiat pentru haina care o port, de multe ori cu nevrednicie. Mă împărtășesc de cel puțin 2 ori pe săptămână de când sunt preot. Cu foc ,căci în Potir mărturisim că nu este pâine și vin, ci Trup și Sânge. În Biserică nu sunt vreo vedetă și nici model de urmat. Sunt un păcătos ,care se zbate ca oricare dintre creștini să-l urmeze pe Hristos cu cât mai multă fidelitate. Uneori îmi iese, de foarte multe ori nu. Mi-am dat seama de faptul că nu pot schimba nimic în jurul meu ,oricât de frumos, elevat și pregătit aș vorbi sau scrie. Este o ispită pe care am avut-o de când sunt preot. Nu schimbi nimic. Nici prin conduită sau slujirea tainelor nu schimbi mare lucru. Sunt în general aceeași oameni care ori cred în Hristos din proprie convingere, ori îl neagă pe Hristos așa cum este El prezentat prin preoți și Biserică de 2000 de ani. Un om se schimbă radical prin propria voință și căutare neîncetată. Prin lectură și mai ales prin experiența întâlnirilor pe care Dumnezeu i le pricinuiește ,cu oameni, cu situații limită etc. Hristos ne vrea total sau deloc. Nu merge cu jumătăți de măsură pe cărarea bătătorită cu multă trudă de sfinții Săi. De preoți vă puteți sminti fără doar și poate. De ierarhi de asemenea. Doar de cei care și-au încheiat socotelile cu această lume și au reușit să își păstrează verticalitatea până la final ne putem agăța total. Ca să nu te tulburi de nimic din ceea ce vei vedea ,auzi ,simți, trebuie mai întâi să găsești puterea să privești întotdeauna la Iisus Hristos, prototipul perfect și fără de cusur al existenței noastre.
Nu căutați să faceți nimic pentru a fi văzuți, iubiți, urmați, căutați de oameni. Fericirea constă doar în asumarea crucii și purtarea ei cu răbdare până la sfârșit, fără a privi în stânga și dreapta. Cu cât devenim mai neînsemnați în fața oamenilor și mai nebăgati în seamă de cei de lângă noi, cu atât mai mari vom fi în cele din urmă în împărăția cererilor.
Autor: preot Alexandru Lungu
Jurnal de Bucovina 