Ieri am auzit știri ce mi-au mușcat inima de parcă ar fi fost câini turbați.
Prima a fost despre un bărbat din Fălticeni care s-a sinucis la cinci zeci și trei de ani. A lăsat un bilet pe care scria: „declar că m-am sinucis pentru că sunt bătrân, bolnav, singur și sărac”… Cuvintele acestea m-au bântuit toată ziua. Avea vârsta mea. Aș zice că nu era bătrân. În țările bogate ale lumii se consideră o vârstă când ai toată viața înainte. Orice aș fi făcut aceste patru cuvinte îmi sunau în cap: bătrân, bolnav, singur și sărac…
A doua a fost despre copilul de treisprezece ani ce s-a sinucis. Fiu de preot… Decepție din dragoste – s-a spus la început. Dar apoi au apărut voci care spuneau că băiatul era traumatizat crunt de tată. Bătut, amenințat cu cuțitul… Tata era preot… Și aici mi se termină cuvintele…
A treia știre a unei zile de toamnă negre ca și corbii care îmi croncăne prin grădină căutând hrană prin lucernă e cu starețul de la Iași ce lovește o femeie. Am văzut filmul, deși e greu de privit. Nu o împinge, nu o lovește ușor, nu se apără de istericalele ei așa cum a declarat într-o emisiune televizată, neștiind că a fost filmat când a lovit-o, ci lovește crunt, brutal, venind cu furie de undeva din spate și femeia este efectiv aruncată la pământ de pumnul lui ca de suflul unei explozii. Pe internet sunt valuri de simpatie pentru părintele ninja. Se spune că a avut dreptate să lovească cu pumnul mâinii pupate cu evlavie de credincioși, că l-a supărat femeia cu ceva…
Nu am nicio îndoială că mâna ce a lovit va fi pupată încă mulți ani de aici înainte…
Toate aceste știri mi-au creat o stare de deznădejde și de furie oarbă. Vreau bine în țara mea! Vreau grijă pentru copii și educație! Vreau să înțelegem că Dumnezeu este iubire și slujitorii Lui sunt propovăduitorii acestei iubiri, că fiul Lui s-a lăsat răstignit de drag de oameni și nu au cum slujitorii Lui să lovească cu pumnul într-o femeie!
…
Și după atâtea vești triste am primit și una „bună” că să îmi repare ziua…
Directoarea ICR Londra nu a vrut să stea în casa pusă la dispoziție gratis, cum au stat toți înaintașii ei, ci a cerut de la MAI să îi aprobe să stea cu chirie în centrul Londrei și statul român să îi plătească această chirie de 6500 de lire pe lună.
Am citit un pic despre ea.
…Dată afară din conducerea teatrului Bulandra de unde și-a însușit niște venituri necuvenite… Fals în CV legat de studii ca să poată ocupa postul de la Londra… Aroganță maximă când a fost audiată în Parlament…
Da, merită să ocupe postul și să îi plătească statul chiria aceea astronomică, am tras concluzia.
Care stat!?
Ăla care nu are câțiva bănuți de dat în plus la pensionari.
Dar poate are merite ieșite din comun fata asta căreia îi plătim noi toți chiria la Londra.
E actriță…
Unde!? În ce filme și spectacole a jucat!?
E om de cultură…
Unde!? Ce a produs!?
Și atunci ce o recomandă pentru ICR Londra!?
Nu știu…
Poate tupeul, aroganța, ifosele…
…
Nu e nimic nou sub soare… Trăim în cartea CIOCOII VECHI ȘI NOI…
Autor: Luminița Aldea