Ninge ca în povești. Prima zăpadă este cea mai așteptată. Vine și se așează cuminte peste pământul gol și însetat. Ne bucurăm de acest moment la orice vârstă ne-am afla. Dar zilele vor trece și pașii noștri vor călca omătul alb imaculat și ceea ce era la început curat și neatins, va fi murdărit de talpa picioarelor noastre. Așa procedăm și cu oamenii din viață. La început când îi întâlnim ne raportăm la ei exact cum o facem cu prima zăpadă. Par niște îngeri de neatins, sunt altfel decât ceilalți oameni pe care îi întâlnisem până atunci. Dar odată cu trecerea timpului auzim lucruri ,vedem neputințe ,îi analizăm mai atent și începem să îi înnegrim prin judecata noastră. Ceea ce părea de neatins ,acum devine murdar și disprețuit. Ce vreau să spun cu aceasta? Bucurați-vă de zăpadă, dar nu vă tulburați când vor veni zilele când totul se va transforma în mizerie. Aceeași mizerie a fost la început zăpadă, iar atunci ne-am bucurat de prezența ei. La fel și cu oamenii. Poate cândva v-au bucurat sufletele ,au adus puțină lumină în viețile voastre. Vor veni zile când și ei vor cădea. Nu îi uitați. Sunt aceeași ,chiar dacă azi sunt murdari. Toți suntem ca zăpada și toți ne murdărim din când în când. Bucurați-vă de azi, de zăpadă și de oameni.
Autor: Alexandru Lungu
Jurnal de Bucovina 