Ce să zic eu de Ziua României, a țării mele, care sărbătorește câteva mii de ani de a fi popor statornic pe același loc, care vorbește aceeași limbă tot de atâta timp și care face 104 ani de a fi și țară întreagă!?
E mult să ai țară!? E esențial să aparții unui popor și unei țări!? mă întreb și vă întreb, când unii spun că e nesemnificativ asta. O luăm ca un dat și nu știm cât prețuiește.
Pe cine să întreb ca să primesc cel mai bun răspuns!?
Nu pot întreba, cum doare setea pe cel ce nu a avut niciodată fântâna secată și nici ce e foamea pe cel cu hambarele pline. Răspunsul despre sete îl știe cel mai bine cel ce a rătăcit în deșert uscându-se de sete, cel care a căutat apă mult timp. Răspunsul despre foame îl găsesc la cel ce a cerșit un colț de pâine.
Deci cine îmi poate răspunde cel mai bine la întrebarea: E mult să ai țară!?
Mă uit în jur, aici, aproape de noi. Privesc spre Ucraina și văzând ce se întâmplă acolo conștientizez că e un dar neprețuit că trăim pe pământul nostru, că vorbim limba străbunilor, în care ni s-au spus povești când eram prunci și în care am învățat a râde și a plânge, nu doar a gânguri, în care am cântat și am iubit.
Dezastrul din Ucraina, frica și întunericul – la propriu – din Republica Moldova trebuie să ne facă să mulțumim Lui Dumnezeu că avem țară și să ne rugăm Lui să o avem și în continuare. Frații noștri din Moldova nu se plâng de întuneric, îl suportă. Întunericul e puțin și suportabil. Mult și insuportabil e să vină peste ei tăvălugul rusesc care ucide țări.
Ce ar răspunde un ucrainean dacă ar fi întrebat: E mult să ai țară!? Faptele lui spun: E atât de mult că merită să mor pentru asta…
Întreb tații și mamele ce și-au pierdut pruncii apărând Ucraina, dacă e mult să ai țară…
Întreb femeile ce au plecat de acasă cu pruncii în brațe, dacă e mult să ai țară…
Întreb tinerii ce au murit în război, dacă e mult să ai țară…
Ca să prețuiești că ai țară trebuie să vezi cum le este celor ce sunt în pericol să o piardă și luptă până la moarte pentru asta.
Cu bune, cu rele, cu oameni politici mai buni sau mai răi, cu cetățeni mai buni sau mai răi, cu bogăție și sărăcie, cu rătăcire prin lume și cu întoarceri acasă, e tare bine să ai un loc sub soare căruia să îi spui ȚARĂ!
…
De Ziua României îmi doresc să facem pentru țară, ceea ce spunea cândva Golda Meir, fost prim-ministru al Israelului, că trebuie făcut pentru a construi un stat măreț:
„Dacă vreți să construiți o țară în care se vor întoarce fiii și fiicele sale, dacă vreți să construiți o țară în care oamenii vor pleca doar în timpul vacanțelor, dacă vreți să construiți o țară care nu va avea frică pentru viitor, atunci faceți doar doi pași:
1. Echivalați corupția cu trădarea de țară, iar oficialii corupți cu trădători până la a șaptea generație…
2. Faceți trei profesii cele mai bine plătite și cele mai respectate: profesia de militar, profesor și medic.
Și cel mai important – munciți, munciți și munciți pentru că nimeni în afară de voi nu vă va proteja, nimeni în afară de voi nu vă va hrăni și doar voi aveți nevoie de țara voastră, nimeni altcineva.
Când acestea vor deveni nu doar cuvinte, ci un stil de viață, atunci v-ați atins obiectivul…”
…
Să dea Dumnezeu să putem face pentru România, ceea ce a spus această femeie bravă să facă evreii pentru Israel!
Autor: Luminita Aldea
Jurnal de Bucovina 