Minuni ale Sfântului Spiridon în România

Astăzi, 12.12.2022 îl sărbătorim pe Sfântul Spiridon, mare făcător de minuni. Am selectat pentru dumnevoastră câteva intervenţii minunate ale acestui Sfânt pentru câţiva români. Mărturiile le aparţin acestora.

„Minunat este Dumnezeu întru sfinții lui. Mă numesc Ioana și vreau să dau mărturie pentru o minune a Sfântului Spiridon trăită de mine. Întotdeauna am simțit o tainică apropiere și dragoste față de acest mare sfânt al Ortodoxiei, Sfântul Spiridon. Ajunsă la maturitate, am ales Catedrala Sfântului Spiridon-Nou ca biserică de suflet și locul de participare la Sfânta Liturghie și la Taina Sfântului Maslu. În anul 2010, mai precis în iarnă acelui an, o veste răvășitoare avea să-mi bulverseze viața: sora mea, care la acea vreme urma să împlinească 42 de ani, a primit diagnosticul unei boli necruțătoare și anume, cancer la sân. Ea locuiește în Statele Unite împreună cu familia ei, iar depărtarea dintre noi sporește și mai mult dorul. Îmi amintesc că era un februarie foarte geros, iar eu buimăcită și complet distrusă de această cumplită veste, am umblat mult pe străzi fără ca măcar să simt frigul. Am hotărât împreună cu sora mea să ne menajăm părinții, așadar eram singura care știa de această nenorocire. De aici începe un șir de întâmplări minunate, al căror sens, deși se derula în fața ochilor mei, au căpătat contur mult mai târziu. Vestea bolii a venit într-o zi de vineri, deci zi în care mergem de obicei la Sfântul Maslu. Mi-am pus toată nădejdea în ajutorul sfântului Spiridon și al rugăciunilor, iar la trei din cele șapte evanghelii preoții au pus Sfânta Evanghelie pe capul meu iar eu repetam cu disperare numele surorii mele. După slujbă m-am așezat lângă racla Sfântului și am început să mă rog cu lacrimi. Totodată, în toată perioada în care mi-a fost greu au fost câteva persoane care s-au rugat împreună cu mine și am organizat un fel de ‘cerc de rugăciune’. Ascultam și citeam zilnic acatistul Sfântului Spiridon cerând cu lacrimi vindecarea surorii mele. Între timp au sosit pe mail și rezultatelor analizelor ei. Acestea indicau cel mai agresiv tip de cancer: cancer mamar lobular. Lucram în acea vreme la rectoratul Universității de Medicină și Farmacie din București, deci eram în contact cu elita medicinei autohtone. Am pus în fața fiecărui medic de specialitate acest diagnostic, iar răspunsul a sunat de fiecare dată la fel de necruțător: mastectomie totală bilaterală. Era exact ce propuseseră și doctorii de peste ocean. O operație mutilantă cu prognostic rezervat pentru viitor.

Protocolul cerea ca analiza să se facă de două ori, la un anumit interval de timp. Menționez că proba, țesutul prelevat, rămâne același. În perioada dintre cele două analize, în România, în biserica Sfântului Spiridon-Nou se făceau rugăciuni pentru vindecarea ei și minunea s-a întâmplat. A doua analiză indica o tumoare de mici dimensiuni, cunoscută în lumea medicală ca și carcinom ductal. Era vorba de un alt diagnostic, dar unul cu total altă abordare chirurgicală. Doctorii au fost uimiți, iar cazul a fost discutat în Board-ul spitalului din America, în Comisia de specialitate. Prietenii din ‘cercul de rugăciune’ au înțeles ceea ce se întâmplase. Marele făcător de minuni, Sfântul Spiridon, își făcuse milă de sora mea, ne auzise ruga și el o îndeplinise, ușurase boala. Sora a fost operată cu două zile înainte de împlinirea vârstei de 42 de ani. Operația a decurs bine, ganglionii nu fuseseră afectați. Nu a fost nevoie de chimioterapie, ci doar de radioterapie și iată, au trecut de atunci șapte ani. Îți mulțumesc, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcătorule de minuni!”.

(Ioana, București)

***

„Poveste de viață și de moarte. Era într-o zi de joi, 12 decembrie 1989, vremea era frumoasă afară, călduță pentru un orășel de munte precum Curtea de Argeș. Mă aflam acasă, eu, Daniela, împreună cu fiul meu, George în vârstă de doi ani și trei luni, un năzdrăvan curios. De obicei, în orașul nostru se organiza în ziua de joi un târg săptămânal cu diverse produse. Așadar, am decis să mergem la târg, însă nu înainte de a face puțină curățenie, așa că am început să dau cu aspiratorul în dormitorul unde stăteam în cea mai mare parte a zilei. Cu o zi înainte, o colegă l-a rugat pe soțul meu să îi repare o râșniță din aceea de cafea, ca din două stricate să facă una buna, întrucât el era electrician de meserie. Soțul meu s-a apucat să o repare, însă nu a reușit să o termine de cu seară, așa că a lăsat-o în sufragerie pe o măsuță. Copilul, foarte curios, a stat pe lângă el când încerca să o repare, analizând tot ce făcea. Pe când dădeam cu aspiratorul în dormitor, George s-a strecurat în sufragerie și a repetat tot ce a făcut tatăl lui, a băgat în priză motorul râșniței și a pus mânuțele direct pe el! Observasem că dispăruse, așa că m-am dus imediat după el și ce sa văd, era în genunchi cu motorul în mânuțe, vânăt tot la față și murmura: mami mol, mami mol! În acel moment nici nu am realizat cu ce aveam de a face, din instinct i-am smuls motorașul din mânuțe și un degețel era complet carbonizat. Am fugit repede cu el la spital pentru îngrijiri. Doctorul de la urgență nu m-a crezut că e curentat, a zis ca nu avea șanse să scape cu viață, dar asistenta, care era mai în vârstă, mi-a șoptit la ureche că puteam muri amândoi și e o minune a Sfântului Spiridon că suntem în viață. Într-adevăr soțul meu mi-a confirmat și el lucru acesta, pentru că în momentul în care am luat motorașul din mâinile copilului, acestuia i s-a dezlipit un fir, căci altfel am fi fost morți amândoi. George are astăzi 29 de ani, este căsătorit, are o fetiță pe nume Filoteia, ocrotitoarea orașului nostru, și a făcut două facultăți dintre care una este Facultate de Teologie. Are mare evlavie la Sfântul Spiridon care în continuare îl ajută mereu”.

Gabriela

„Mă numesc Iuliana și aș dori ca această minune a Sfântului Spiridon să fie publicată, pentru că Sfântul chiar face minuni! Era în vara anului 2003, soțul meu suferise un accident vascular. Ne-am trezit la 4 dimineața cu perna plină de sânge…nu se mai oprea. Am plecat spre Spitalul Colentina. L-au supus la niște radiografii, fără să-i facă control preliminar, și au constatat că ar fi o sinuzită, drept pentru care l-au ținut în spital sub observație, acesta fiind și hemofilic. După 2 zile nu mai vorbea coerent, mâna dreapta îi amorțise, la fel și fața pe partea dreaptă. A fost trimis de urgență la Spitalul „Bagdasar Arseni“ pentru investigații și tomografie. În urma investigației, s-a constatat că soțul meu suferise un accident vascular și că doar o minune a făcut ca sângele să curgă în exterior și să nu inunde creierul. În tot acest timp, biserica mea de suflet era Sfântul Spiridon-Nou. Mă duceam și mă rugam mereu. După 3 zile de tratament soțul meu avea să-și revină.

A ieșit din spital și îmi tot spunea că în acest timp visa seară de seară biserici. L-am rugat să meargă cu mine la biserica Sfântul Spiridon-Nou și să-i mulțumim, însă el provenea dintr-o familie de atei și îmi spunea de fiecare dată: Du-te tu! M-am dus și i-am mulțumit Sfântului Spiridon cum am știut eu, dar Sfântul își dorea să vină și el! Au trecut 8 luni de atunci, toate bune și frumoase, până într-o seară când soțul meu acuza dureri puternice de cap. Am încercat cu calmante, dar efectul lor nu apărea. A doua zi am mers la Spitalul Colentina unde i s-a făcut un control și a fost descoperit un hematom apărut în urma unui alt accident vascular, după care soțul meu a intrat în comă. Plângeam și mă rugam Sfântului Spiridon să mai facă  o minune, să-l mai ajute o dată. Puneam zi de zi lucrurile lui pe raclă, iar lacrimile îmi curgeau șiroaie, puterea Sfântului pe care o simțeam de fiecare dată era fantastică. Au urmat câteva zile, două-trei, iar medicii îmi spuneau că dacă ar fi să își revină, vom avea probleme mari. Dar…nu a fost așa.

Într-una din zile, după ce am plecat de la Sfântul Spiridon-Nou și mă îndreptam spre Secția de terapie intensivă a Spitalului Colentina, pentru prima oară în cele trei zile am simțit o stare de bine. Ajunsă acolo, am văzut câțiva medici și asistente strânse la patul soțului meu. În primă fază m-am gândit la ce este mai rău, dar…surpriză! Soțul meu își revenise, mă întreba unde este, el îmi spunea că se află într-o biserică, iar eu încercam să-i explic că este la spital și mai ales despre ce s-a întâmplat cu el.

A stat internat trei săptămâni, după care i s-a făcut externarea. Într-una din zile, stând lângă el în spital, mi-a povestit un vis pe care îl avusese cât a fost în comă. Vis care, deși au trecut anii, mă cutremură și acum. Se făcea că soțul meu își visase moartea. Era un căruțaș care căra spre cimitir o căruță plină de chirpici. La un moment dat avea să vină un om blând cu barbă, care l-a oprit pe căruțaș la intrarea în cimitir. Omul s-a îndreptat spre căruță, a luat un chirpici și l-a pus jos, spunând: Acesta deocamdată nu!, iar chirpiciul a luat forma soțului meu. Visul acesta l-a speriat rău și l-a marcat mulți ani pe soțul meu. S-au scurs cele trei săptămâni de stat în spital și a venit momentul ieșirii. Din visul lui am simțit că Sfântul Spiridon a făcut o minune ca să îi dea soțului meu o a doua șansă. Când urcam în mașină mi-a zis: Hai să mergem la biserica aia la care te rogi tu! La intrarea în biserică, la acea vreme, apărea pe unul din stâlpi un portret mare al Sfântului Spiridon. Când soțul meu a intrat, a început să strige tare: Acesta e, acesta e! Aveam să înțeleg că omul care a luat chirpiciul din căruță era Sfântul Spiridon. Atunci a început să creadă și el în minuni și să meargă la biserică. Deși au trecut anii, îți mulțumesc din suflet, Sfinte Spiridon, pentru tot ceea ce faci pentru noi!”.

(Iuliana, București)

În anul 2010, după nunta noastră, eu și soțul meu ne-am hotărât să avem un copilaș. După câteva luni de încercări, nu am reușit însă să rămân însărcinată. Astfel, am venit la biserica Sfântului Spiridon-Nou pentru a mă ruga în fața sfintelor sale moaște. În momentul citirii acatistului, am auzit un copilaș strigând în biserică: mami, mami! În acel moment mi s-a umplut ochii de lacrimi și am crezut cu toată ființa mea că Sfântul mă va ajuta să devin mamă, așa că în acea lună am și rămas însărcinată. Așadar, cu ajutorul lui, pe 24 decembrie 2010, am născut o fată, pe Rebeca-Ioana. În acest moment ne dorim și în al doilea copilaș și de aceea ne aflăm din nou la moaștele Sfântului Spiridon. Sunt sigură că ne va ajuta și de data aceasta!”

(Monica-Ioana, București)

„Mă numesc Elena și sunt fericita mamă a doi copii: Mateo și Maria-Cecilia. De la căsătoria mea cu Menoti, un italian, am încercat timp de cinci ani să avem copii și nu am reușit. Am apelat la doctori și tratamente și tot nu am reușit. Într-o zi când îmi conduceam mama la gară, am văzut un ziar religios. L-am luat, și așa am aflat de Sfântul Spiridon, făcătorul de minuni. Am mers la biserica lui, am scris un pomelnic și m-am rugat la sfintele moaște. La câteva zile am plecat în concediu în insula Thasos din Grecia. Acolo am ajuns la o mănăstire unde, fără să știu, m-am rugat la icoana făcătoare de minuni a Sfântului Spiridon. Ulterior am aflat de la fata care vindea lumănări că este vorba de icoana lui. Ne-am întors din concediu, iar la o lună am aflat că sunt însărcinată. Am născut un băiețel, însă la scurt timp a urmat și o fetiță.  Am fost și sunt cea mai fericită mamă din lume și îi mulțumesc Sfântului Spiridon pentru tot ajutorul. Ca drept răsplată i-am botezat în biserica Sfântului Spiridon din București”.

(Elena, București)

Sursa: https://bisericasfspiridonnou.ro/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s