Alexandru Lungu: „Nu mai simţim aceeaşi bucurie, căci nu-l mai așteptăm pe Hristos, ci mulți din noi doar pe Moș Crăciun”

Este seară și mâine voi parcurge micuța parohie purtând în mâini icoana Nașterii lui Hristos. Parohie în care Dumnezeu m-a binecuvântat să cresc, să mă formez, să cânt ani întregi la strană, să fiu și pălimar iar acum preot slujitor. Mă încearcă sentimente profunde în această zi cu totul specială, întrucât acum mulți ani mergeam alături de flăcăii de vârsta mea și vesteam împreună sosirea preotului, iernile erau mult mai bogate în omăt și gerul năprasnic. Astăzi ne lipsește zăpada și gerul este când și când prezent. Seara săvârșeam Liturghia din Ajun, după o zi de post negru, așa cum ar trebui ținută ultima zi din postul Crăciunului, fără a gusta nimic, nici măcar apă. Seara după toată oboseala acumulată, mă pregăteam și începeam să bat la picior orașul, colindând și uitând de frig și oboseală. Nu se adunau bani mulți și nici nu acesta era motivul pentru care mă entuziasmam de farmecul acestei seri speciale, ci simțământul că vestim ceva mai presus de înțelegerea noastră, nașterea lui Dumnezeu, cel mai important miracol din viețile noastre. Astăzi ne pierdem vigoarea, alergăm doar să cumpărăm, să ne aprovizionăm frigiderul, să umplem casa de instalații, dar nu mai simțim aceeași bucurie, căci nu-l mai așteptăm pe Hristos, ci mulți din noi doar pe Moș Crăciun. Am golit de sens ziua lui Hristos și am umplut-o cu surogate. Mesele sunt îmbelșugate, dar pofta ne-a pierit. Hainele ne rup sertarele dulapului, dar nici o haină nu o prețuim ca odinioară. Împărțim cadouri scumpe, dar bucuria rămâne de moment. Mi-aș dori să retrăiesc măcar odată un Crăciun al copilăriei, când colindătorii zumzăiau de entuziasm, iar gazdele erau bucuroase să le primească. Acum ne închidem în spatele unei uși de apartament, baricadăm curțile caselor și alegem să trăim în egoismul confortului nostru. Dacă dreptul Iosif și Maria ar căuta loc de odihnă în acestă seară, neavând certificat verde și vaccinurile la zi, ar sfârși să înnopteze tot într-o iesle la marginea orașului.

Autor: Alexandru Lungu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s