A mai trecut un an din viața mea. Un an plin cu tot felul de trăiri, de urcușuri și coborâșuri. A fost plin de provocări sufletești… Am încercat să fiu mai bună, să văd binele din fiecare om în care bunul Dumnezeu a pus suflarea Lui de viață, care e atât de magică și de unică, dar nu mi-a reușit mereu.
Am incercat să iert…pentru că și Tu Doamne, mă ierți de mii și mii de ori, dar nici acest lucru nu mi-a ieșit cum mi-am dorit eu. Mă lupt cu mine Doamne, e cea mai grea luptă… Atât de multe îți cer… și eu atât de puțin îți ofer. Până și rugăciunile care le înalț la tronul Tău sunt atât de sărace, atât de lipsite de simțire, de iubire, de smerenie. Și Tu Doamne, câtă iubire emani că de multe ori nu îți înteleg iubirea și nici nu o percep. Foarte rar te simt în sufletul meu și nu e vina Ta Doamne, e vina mea.
Îți scriu, uitându-mă pe geam… și văd cum ninge cu porumbei albi, norii cei gri sunt purtați de vântul care e cuprins de măreția Ta. Te iubesc, Doamne! Știu, nu suficient cât îmi doresc eu. Iubirea mea pentru Tine e ca focul care acum se aprinde și imediat se stinge.
Se stinge pentru că păcatele mele au devenit grele ca pietrele de stâncă și faptele mele bune, sunt ca penele în vânt. Și Tu Doamne tot mă iubești și tot îmi oferi tot ce îți cer și tot mă înconjori de oameni buni la suflet.
Îți mulțumesc Doamne, pentru răbdarea care o ai cu mine, pentru iertarea care mi-o dai, pentru lucrurile, acestea lumești, pe care mi le oferi… pentru iubirea și vegherea cu care mă înconjori în fiecare zi, în care îmi deschizi ochii dându-mi o nouă șansă la mântuire. De prea puține ori îți mulțumesc, de multe ori sunt ancorată în cele lumești încât uit de Tine, Doamne. Sună atât de trist, atât de amar. Tu nu uiți de mine nici măcar o secundă, nici măcar o clipă, ești parte din sufletul meu. M-aș lăsa în voia Ta Doamne, ce bine mi-ar fi…… dar sunt prea încăpățânată și fac lucrurile cum mă duce pe mine capul.
Dă-mi Doamne, ce crezi Tu! …că îmi este de folos și dă-mi voie să pășesc în noul an cu Tine de mână!
DOAMNE AJUTĂ!!!