Nu mă întreb când vor fi eutanasiați câinii fără stăpân și care nu încap în adăposturi, așa cum se întâmplă în orice țară civilizată, ci mă întreb cine va fi următoarea persoană mâncată de câini.
A fost acel copil. Apoi doamna aceasta. Cine e la rând!?…
Luăm vânt ca un foc de paie, când se întâmplă ceva grav. Urlăm, protestăm, ne revoltăm, cerem legi și apoi uităm. Nu putem merge niciodată până la capăt în a rezolva o problemă. Așa am făcut când a fost mâncat de câini copilul. Toți strigam îngroziți că nu se poate așa ceva într-o țară europeană în anul 2010 – parcă în anul acela a fost.
Și uite-ne în 2023 că iar țipăm că nu se poate așa ceva, ca o femeie să fie mâncată de câini, în București, în România europeană!
Când vor cădea sorții, pe o altă victimă în oricare an de acum înainte iar ne vom inflama, și vom țipa, și ne vom revolta, și vom uita și vom merge mai departe fără a schimba nimic.
De ce se întâmplă toate astea!?
Pentru că le este teamă să meargă până la capăt. Pentru că spun: Pierdem la vot alegătorii iubitori de animale! Ne sar în cap ONG-urile ce au ca obiect de activitate protecția animalelor! Mai bine nu facem nimic, doar un pic de zgomot, până trece furia populară și încep oamenii să uite…
Eu aștept oamenii politici, cu putere de decizie, care să spună clar: Eutanasiem câinii fără stăpân, care nu încap în adăposturi! Nu ne putem permite să pierdem oameni sfâșiați de haite de câini! Prima noastră grijă sunt oamenii, nu câinii! Îi îngrijim pe cei care îi putem îngriji și la ceilalți renunțăm!
Autor: Luminiţa Aldea
Jurnal de Bucovina 