Alexandru Lungu: „Pe vremea copilăriei noastre iarna venea la final de noiembrie și ne părăsea târziu în martie”

Buletinele de știri anunțau potopul alb cu câteva zile în urmă. Temperaturi scăzute și precipitații abundente. Vânt năprasnic și drumuri înzăpezite. Pe vremea copilăriei noastre iarna venea la final de noiembrie și ne părăsea târziu în martie ,uneori chiar aprilie. Stratul de zăpadă era atât de mare încât îmi aduc aminte cu nostalgie de munții de zăpadă pe care bunicu îi înalța din tocul ușii, spre a ne face mai ușor accesul spre poarta de ieșire din curte. Am petrecut ani ce nu se vor mai întoarce nicicând în copilăria mea la țară. Fugeam de dimineață devreme afară și uneori nici măcar lipsa mâncării nu ne îngâna să intrăm la căldura casei. Eram roșii în obraji și uzi leoarcă la picioare. Bunicul lucra pe camion și seara târziu când ajungea trebuia să ne încalece pe o sanie meșterită de el ,plimbându-ne până la epuizare dintr-un capăt în celălalt al satului. Seara mâncăm mamaliga cu brânză și uneori cartofi la cuptor cu murături. Nu ne culcam neinchinați și televizorul era doar de decor. Sâmbăta 30 de minute pe TVR 1 , fiindcă duminica dimineața eram la Biserică. Nu știam de haine cool , de încălțări potrivite pentru zăpadă sau alte accesorii fără de care copiii de azi nu își „permit” să-și părăsească comoditatea caselor. Uneori ne curgeau lacrimile de frig și ne prindea o răceală după câteva ore bune de bulgărit, dar antibiotic și pastile nu luam decât atunci când febra se instala timp de câteva zile. Îmi aduc aminte că ultima iarna adevărată am prins-o acum mai bine de 15 ani și sunt mâhnit că ai mei copiii nu vor putea niciodată experimenta bucuriile copilării noastre de odinioară. Astăzi ne cocoloșim pruncii de dimineață până seara, le cumpărăm cele mai calduroase haine și cei mai la modă papuci, și nu trece luna fără o răceală zdravănă. Când omul trăia în armonie cu natura și nu urmarea la tot pasul speriat buletinele de știri și nu exista nici internetul, viața noastră era firească și iarna oricât de lungă și grea ar fi fost , era o bucurie pentru cei mici și cei mari deopotrivă.

Autor: Alexandru Lungu