Casian Balabasciuc: „Visele noastre depind cumva de ceea ce purtăm în suflet, de ceea ce știm și de ceea ce suntem”

Toți visăm. Fără deosebire de educație, cultură, formație, stare materială, profil psihologic, indiferent de criteriu, visăm. Visăm în somn sau cu ochii deschiși, îndelung ori ca străbătuți de o fulgerare, călători rătăciți pentru câteva clipe în țara lui Morfeu, un timp scurt, dar suficient pentru a descoperi un sens al viselor noastre. În căutarea acestui sens despre care mulți sunt cei care cred că are menire de profeție au apărut, la o vreme, tălmăcitorii de vise, oameni cu mai mult sau mai puțin har, care pretind că pot traduce semnificația viselor. După toate aparențele, acești vizionari ar fi capabili să-și lămurească singuri viziunile din timpul somnului, deși nu sunt destule argumente care să susțină afirmația. Clare sau cuprinse de vălul enigmatic ce însoțește de cele mai multe ori oniricul, visele reflectă într-un mod subiectiv realitatea transpunând-o în ireal cu aportul direct și decisiv al gândirii, eliberată de constrângerile și limitările impuse de realitatea cotidiană. Adesea în vis survin momente, fapte, dorințe cenzurate, reprimate sau combătute în starea de conștiență ca niște ecouri sau ca mici recompense pentru frustrările întâmpinate. Visăm pentru a ne elibera, pentru a depăși obstacolele care ne barează năzuințele, pentru a dobândi ceea ce în mod real nu ne este îngăduit, dar la care jinduim. Ne trezim din vis de cele mai multe ori plini de vlagă, cu speranțe, cu voie bună, gata să pornim din nou pe drumul care ni l-am ales sau care ne-a fost hărăzit. Sigur se vor ridica voci care vor reclama că există și reversul medaliei. Știm bine că există și vise urâte, coșmaruri, halucinații, vise care ne obosesc, ne deprimă sau pur și simplu ne sperie făcând să ne trezim din somn cu inima bătând năvalnic și cu răsuflarea aproape curmată. Ei, da, așa sunt visele celor ce se tem de te miri ce: nereușite, căderi sau decăderi, pagube, persecuții și altele asemenea. Visele noastre depind cumva de ceea ce purtăm în suflet, de ceea ce știm și de ceea ce suntem.
Nu mi-am propus să scriu un tratat. Nu am nici competența și nu am visat urât! Este doar o cale de exprimare a celor văzute în lumea reală printre visători. Deșteaptă-te, române!

Autor: Casian Balabasciuc