Când nu vom mai avea duhovnici cu viață sfântă, vom alerga grăbiți la mormântul lor și ne vom ruga. La 8 km de Fălticeni se află un părinte din alte timpuri. Este chipul preotului din tratatele de preoție ale lui Ioan Gura de Aur. Este blând și smerit cu inima , găsind mereu vorbele cele mai potrivite pentru fiecare necaz. Pe colina Rădășenilor există încă ocean de foc, rugăciunea se rostește neîncetat cel puțin într-o casă. Anii care s-au așezat peste părintele par să fii fost blânzi cu sfinția sa, chiar și timpul îl tratează cu respect și răbdare. Deși trecut prin multe încercări de-a lungul vieții, flacăra sa pare să fie mai puternică ca niciodată. De câteva ori ne-am intersectat în decursul anilor prin orașul Fălticeni. Mereu cu vorba bună la el și cu sfatul pregătit pentru vreo nevoie. Lumea îl caută și azi fără încetare, pentru că sunt tot mai puțini oamenii care să-l cunoască atât de personal pe Dumnezeu. Maica Domnului este chezășuitoarea sa, cea la care alegând cu timp și fără timp a aflat mereu răspuns rugilor .
Părintele Petru este modelul de preot la care noi cei tineri aspirăm. Rugăciunea sa este ca o legătură neîntreruptă cu Cerul , acolo de unde părintele nu s-a întors vreodată fără răspuns. Am trăit minunile cele mai mari din viață lângă acest om cu viață sfântă și le-am scris pentru totdeauna pe inimă. De câteva ori am avut ocazia să slujesc alături de Părintele Irimescu Sfânta Liturghie și Vecernia . Nu am reușit să văd la nici un alt slujitor atâta așezare și transpunere în momentele de dialog cu Dumnezeu. Ce m-a frapat a fost un cuvânt rostit la finalul unei slujbe, preoților tineri din Sfântul Altar , cuvânt care mă înfioară și denotă smerenia la care a putut ajunge . „Dragii mei , sfârșitul este aproape și îmi este frică de întâlnirea cu Hristos. Nu știu încă să fi pus început bun vieții mele. Dar nădăjduiesc în mila Lui Dumnezeu, cel pe care l-am slujit cum am putut mai bine”
Autor: preot Alexandru Lungu
Jurnal de Bucovina 